Direct Jurnale Direct Monde
Ascultaţi


Israelian de origine română de lângă Tel Aviv: Nu putem continua să ne urâm unii pe alţii

in_nordul_fasiei_gaza_14_mai_2021.

În nordul Fâsiei Gaza, 14 mai 2021.
În nordul Fâsiei Gaza, 14 mai 2021.
Image source: 
REUTERS - MOHAMMED SALEM

Continuă loviturile aeriene între Israel şi Fâşia Gaza. Conflictul militar, început luni, a făcut deja mai bine de 100 de morţi. Sunt cele mai puternice confruntări, din 2014 încoace, între Israel şi mişcarea Hamas, aflată la putere în Gaza. În plus, o confruntare are loc între evrei şi arabii musulmani dar şi acest conflict s-a răspândit déjà în mai toate oraşele mixte din Israel. Armata israeliană a multiplicat bombardamentele pentru a distruge tunelurile folosite de membrii Hamas dintr-o parte a alta a Fâşiei Gaza  - mişcarea a tras sute de rachete către Israel.

Loviturile aeriene au continuat vineri-după-amiază, relatează France Presse. Armata israeliană anunţa că a vizat o «brigadă teroristă» ce se pregătea să lanseze rachete către Israel. În Israel, cortina antirachete a reuşit să intercepteze 90% din cele 1.800 de rachete trase săptămâna aceasta. Joi seara, Fâşia Gaza era pe punctul să fie invadată de armata israeliană, potrivit unei surse oficiale citate de mai multe agenţii de presă. Două ore mai târziu, Statul Major israelian vorbea despre o “eroare de comunicare internă” şi că va continua să combată Hamas din exteriorul Fâşiei Gaza. În acelaşi timp, violenţe au izbucnit în mai multe oraşe mixte – în care locuiesc arabi musulmani şi evrei. Ce este oficial, Israel a desfăşurat  vehicule blindate de-a lungul frontierei cu Gaza. Cristina Teacă a stat de vorbă cu Silviu Ilievici - un israelian de origine română ce locuieşte în apropiere de Tel Aviv. Acesta a văzut întreaga desfăşurare de forţe militare pe frontiera cu Gaza.

Silviu Ilievici: ”Zilele trecute am fost să o văd pe fiica mea care este în armată. Tot drumul, pe autostradă, am văzut zeci de camioane cu armament greu care se îndreptau spre Fâşia Gaza. Prezenţa militară e clară. Camioane israeliene. Tancuri, tunuri. Locuiesc în apropiere de Netanya, localitate aflată la 29 de km de Tel Aviv. Situaţia este mai nouă pentru noi, cei din zona aceasta, pentru că până acum rachetele nu au ajuns până aici la noi. Este practic prima oară când rachetele din Gaza zboară peste Tel Aviv şi ajung în Netanya ori chiar zboară peste Netanya. Este o situaţie neplăcută pentru toţi locuitorii din Israel. Ïncercăm să ne păstrăm calmul, să respectăm instrucţiunile pe care serviciile speciale ni le recomandă: la auzul sirenelor ne retragem în buncăre ori, dacă locuinţele nu dispun de un adăpost ne retragem în zona cea mai protejată din imobil. Dacă suntem pe stradă şi auzim sirenele şi poate suntem în trafic, recomandarea este să ieşim din maşină, să ne îndepărtăm de vehicul şi să ne întindem la pământ. Este o situaţia neplăcută atât pentru israelieni dar la fel de bine îmi închipui că şi pentru locuitorii din Gaza.”

Cristina Teacă: Locuiţi într-o localitate mixtă – cu evrei şi arabi musulmani?

Silviu Ilievici: ”La 2 km de localitatea mea există un sat arăbesc. Practic, trec pe acolo aproape zilnic, prin centrul satului, cu maşina,  dar acum va trebui să găsesc nişte rute ocolitoare, mai ales după escaladarea tensiunii între populaţia palestiniană şi cea israeliană. În ultimele nopţi şi zile au fost conflicte deschise între musulmani şi evrei, au fost morţi şi sunt nenumăraţi răniţi. Este o situaţie pe care pe mine, ca locuitor al Israelului, mă îngrijorează mai mult decât această ploaie de rachete dinspre Gaza. Pentru că vorbim de oameni cu care până ieri am stat la aceeaşi masă, am mâncat împreună iar astăzi ne uităm unii la alţii la modul fioros. Lucru care este de speriat.”

Cristina Teacă: Simţiţi că se vor estompa lucrurile ori că acest conflict va fi unul de durată?

Silviu Ilievici: “Sper să se termine cât mai repede. Dar, conflictul asta, chiar dacă se va încheia mâine, tensiunea va exista în continuare pentru că nu există o soluţie de lungă durată. Să ne înţelegem: aceste tensiuni între populaţia evreiască şi cea musulmană, există de decenii. Doar că toate guvernele care s-au perindat la conducerea Israelului le-au ascuns undeva şi le-au lăsat să crească. Ori, aceste tensiuni, aşa cum o dovedeşte prezentul, au explodat. Guvernul, ori următoarele care vor veni, vor trebui să găsească o soluţie pentru ca să nu mai ajungem în această situaţie. Totul porneşte de la o lipsă de înţelegere a dorinţelor fiecărei părţi. Trebuie căutat numitorul comum, pentru că avem o groază de lucruri în comun. Trăim împreună de sute de ani în această regiune, în mod categoric avem multe lucruri în comum. Trebuie doar să le regăsim pentru că altă soluţie nu există. Nu ne putem bate la nesfârşit.”

Cristina Teacă: Ar fi de găsit o soluţie la premierul israelian, la Benjamin Netanyahu?

Silviu Ilievici: “Eu cred că bună parte din conflictul pe care îl trăim astăzi poartă marca lui Bibi Netanyahu. Să nu uităm că acest premier a încercat în 4 alegeri consecutive să îşi întărească poziţia, să încropească un guvern suficient de puternic pentru a duce un mandat pentru următorii 4 ani iar el nu reuşeşte. Părerea mea este că cel puţin o parte din acest conflict i se datorează. Situaţia de astăzi îi convine acestui premier. Opoziţia practic nu mai are voce în condiţiile în care ea dorea să formeze un guvern cu ajutorul partidelor musulmane. Ori, în condiţiile acestui conflict deschis, un astfel de guvern nu ar avea încrederea populaţiei. Astfel că, din nou, cărţile sunt în mâna lui Netanyahu. »

Cristina Teacă : Aveţi o fiică în armată. Într-un astfel de moment dificil, vă temeţi pentru ea?

Silviu Ilievici: "În mod categoric. Ca orice părinte. Ea este acum în zona de nord a Israelului, unde este încă linişte şi sper să rămână aşa. Dar sper ca totul să se termine cât mai repede. Inclusiv ceea ce se întâmplă în Gaza. Căci repet: nu este sănătos. Acest conflict nu aduce nicio fericire nici nouă şi nici lor. Aş vrea să se înţeleagă că există în Israel o populaţie care nu doreşte ura, nu doreşte război, cred că măcar 80% din populaţie nu vede cu ochi buni ceea ce se întâmplă astăzi în conflictul deschis, în special cu arabii israelieni, este o nebunie. 80% din populaţie îşi dă seama că nu este o soluţie să te baţi cu vecinul tău, cu oamenii cu care trăieşti pe aceaşi stradă. Nu putem continua să ne urâm unii pe alţii. Am ajuns în situaţia în care am un prieten care este în satul arăbesc vecin, iar cât a fost Ramadan-ul m-a invitat la el pentru ca să bem o cafea şi am ajuns să refuz pentru ca lucrurile să nu o ia razna."

 

Nici în Gaza situaţia nu este deloc bună. Wahiba Abou Moutlak este profesoară de franceză în Gaza: "Nu ne obişnuim niciodată cu bombardamentele, cu războiul..nu ne putem obişnui vreodată cu bubuiturile. Nu dormim deloc de mai multe zile. Avem lângă noi o clădire cunoscută şi am auzit că israelienii o vor bombarda. Aşa că petrecem timpul în garaj, în subsol, cu toţi vecinii – cu bătrâni, cu copii, cu bolnavi. Nu ne putem obişnui cu aşa ceva.  Nu ne putem obişnui cu violenţele, cu faptul că putem muri dintr-un moment în altul. Vedem oameni care aleargă pe stradă şi nu ştiu unde să se adăpostească. Nu ne simţim nicăieri în securitate în Gaza."

Maalak Mattar are 21 de ani şi este o tânără artistă în Gaza: "Simt că, pe măsură ce trece timpul, se diminuează şansele de supravieţuire. În fiecare noapte îmi spun că aceasta este cea mai urâtă noapte. Nu mai există speranţă iar sentimentul predominant este frica. Iar toate acestea ne sunt extrem de dăunătoare. Mi-au luat 7 ani pentru să îmi revin după războiul din 2014 iar acum se întâmplă din nou, în cea mai urâtă formă posibilă. Astfel că stau şi mă întreb: dacă am să mor acum, ce se va întâmpla? Nimic. Va fi făcut responsabil Israel pentru un astfel de deces? Nu va fi făcut niciodată. Mă simt total neputincioasă când mă gândesc cât de uşor pot fi omorâţi oamenii."

Dar, tiruri masive, cu rachete, aşa cum se întâmplă acum, nu au mai avut loc din 2014. Adică, de 7 ani. Ceea ce înseamnă că Hamas a avut timpul să îşi completeze stocurile şi să fabrice noi rachete, este de părere Pierre Razoux, directorul Fundaţiei Mediteraneene de Studii Strategice: "Ultima confruntare cu rachete trase de ambele părţi s-a întâmplat în 2018 – 2019, dar a fost ceva foarte limitat. Un schimb masiv de rachete nu a mai avut loc din 2014. Ceea ce înseamnă că în 7 ani, Hamas a avut timpul să fabrice noi rachete. Explozibil şi produse chimice ce sunt utilizate pentru realizarea de explozibil ajung prin tunelurile existe între pensinsula Sinai şi Fâşia Gaza. Aceste rachete sunt fabricate artizanal. Nu este vorba de rachete cu rază mare de acţiune aşa cum este cazul celor deţinute de Hezbollah în Liban. Hamas are rachete ce au o marjă de cel mult 100 de km, ceea ce le permite să ajungă din Gaza până spre perferia Tel Aviv-ului ori în Sudul Ierusalimului."

 
Cristina Teaca în dialog cu Silviu Ilievici - israelian de origine româna ce locuieste în apropiere de Tel Aviv.