Sociologul Jean Viard: „datorită pandemiei trăim o revoluţie pe care o aşteptam”

Pe fondul multor previziuni pesimiste apărute de exemplu în presă, cartea sociologului şi cercetătorului Jean Viard are în ea ceva luminos şi optimist. Remarc de altfel un lucru: presa nu-şi permite să fie optimistă ca şi cum s-ar teme să nu-şi piardă cititorii. Multe titluri legate de pandemie şi de ceea ce va urma sunt marcate de nelinişti şi de previziuni macabre. Este adevărat că nici Organizaţia Mondială a Sănătăţii nu vede viitorul în roz, iar vinerea trecută anunţa că bilanţul real al morţilor din cauză de Covid nu este de trei milioane ci mult mai mare, ceva între şase şi opt milioane. Alţi diverşi experţi ne sperie cu apariţia unor noi viruşi, cu spectrul unor migraţii masive sau cu cel al unor conflicte militare…

Jean Viard adoptă însă o atitudine pozitivă şi ne spune în cartea sa că lumea s-a schimbat deja prin simplul fapt că dorinţa de schimbare este vizibilă peste tot. Iată deci, în optica sociologului şi cercetătorului francez, o primă concluzie optimistă. „Am trăit o tragedie care ne-a făcut să ne maturizăm” spune el enumerînd multe modificări comportamentale. Citez din prefaţa cărţii sale: „Cu toţii am trăit un eveniment în acelaşi timp local şi planetar, am adoptat telemunca şi livrările la domiciliu, am învăţăm să-i respectăm mai mult pe cei care lucrează în spitale şi în supermarketuri, pe cei care livrează bunuri precum şi pe agricultori. În acelaşi timp ne-a scăzut încrederea în oamenii politici şi în imensele maşinării birocratice.”

La prima vedere Jean Viard nu face mare lucru în cartea sa, observă doar mici schimbări de comportament. De exemplu că mulţi oameni vor să părăsească marile oraşe şi să se instaleze la ţară. Dar nu cumva în acest fenomen trebuie văzut o inversare durabilă a unei tendinţe? se întreabă el. Timp de o sută de ani mişcarea pe planetă a fost aceea dinspre zonele rurale spre zonele urbane. Oare vom asista acum la o mişcare în sens invers? Lui Jean Viard tendinţa i se pare un semn că lumea intră într-o nouă „civilizaţie, numerică şi ecologică”.

În Franţa, în orice caz, preţurile la locuinţe stagnează în oraşe precum Paris, Lyon sau Marsilia, dar cresc în zonele rurale. Sunt din nou la modă grădinile, iar investiţiile în reamenajarea locuinţelor au crescut cu 30 la sută. Mai rămîne de văzut ce vor face francezii cu suma de 200 de miliarde de euro economisiţi în ultimele 14 luni pe fond de pandemie. Statul a intervenit cu ajutoare fără precedent în acest context, numai în Franţa el a sprijinit intreprinderile cu 130 de miliarde de euro, şi i-a sprijinit şi pe cei 9 milioane de francezi obligaţi la şomaj parţial.

Sociologul francez mai observă un fel de reconciliere a omului cu ştiinţa. Faptul că 260 de laboratoare s-au lansat pe planetă în căutatea unui vaccin şi chiar au reuşit să-l fabrice într-un timp record ne face să credem din nou în ideea de progres. Sau, mai precis, ştiinţa a reînceput să aibă o faţă umană, să servească omul şi nu să-l domine…

Nu pot enumera în acest articol toate micile şi marile schimbări observate de sociolog, dar ceea ce ne comunică el mi se pare foarte interesant. Revoluţia comportamentală ar fi astăzi de fapt suma tuturor acestor schimbări. Citez dintr-o altă concluzie a sa: „Constat ca fiind deja realizat un fapt important: ruptura culturală şi mentală de care aveam nevoie s-a produs. Mai rămîne să facem din ea o forţă. Ceea cea nu va fi uşor, mai ales dacă vrem să fim guvernaţi într-un spirit de umanism şi de toleranţă, de căutare a egalităţii şi mai ales să-i dăm sens muncii.”

Acesta este un alt aspect important al acestui demers sociologic, Jean Viard crede că umanitatea poate da un nou sens vieţii dacă se va transforma efectiv în urma acestei pandemii.