Direct Jurnale Direct Monde
Ascultaţi


Scriitorul Dumitru Crudu: „Multe dintre personajele mele sunt acești moldoveni ai nimănui.”

În Franţa, la editura pariziană l’Harmattan a apărut o carte de Dumitru Crudu, o culegere de nuvele de fapt intitulată „Moi, j’ai tué Hitler” (Eu l-am ucis pe Hitler). Traducerea nuvelelor a fostă făcută din limba română de Benoît Vitse. Volumul are și o prefaţă semnată de poetul de origine flamandă Jan H. Myskjin. Matei Vișniec a citit cartea și ne împărtășește impresiile, dar ne propune și un interviu cu Dumitru Crudu.  

În jur de 40 de nuvele compun acest volum din care se degajă două portrete: cel al autorului și cel al Moldovei de azi. Scrise cu nerv, cu abilitate dar și cu bisturiul observaţiei sociale, prozele scurte ale lui Dumitru Crudu sunt o încîntare. El mînuiește o desăvîrșită artă a dialogului și știe să creioneze din doar cîteva fraze o situaţie, să sugereze caracterul unor personaje, să ne atragă în vertijul unor situaţii insolite, uneori absurde...

Născut în 1967 în Republica Moldova, Dumitru Crudu a făcut studii la Chișinău dar și în Georgia și în România. El s-a impus ca romanciar dar și ca unul dintre cei mai intersanţi și incitanţi dramaturgi iar piesele sale au trecut și de graniţele Moldovei și de cele ale României fiind jucate în Franţa, în Germania, în Italia, în Suedia, în Haiti, în Camerun... Ochiul dramaturgului capabil să jongleze cu replicile se resimte benefic și în nuvele unde dialogurile sunt efectiv savuroase, iar personajele se auto-caracterizează prin limba pe care o vorbesc, sau mai bine spus prin argoul condiţiei lor sociale...

Aș remarca faptul că această frumoasă carte apărută la editura L’Harmattan reunește trei oameni pasionaţi. Dumitru Crudu este un pasionat al literaturii dar și un fel de artist-analist-sociolog al epocii sale și al spaţiului în care trăiește. Francezul Benoït Vitse a fost director al Institutului Cultural Francez de la Iași precum și al celui de la Kiev, a trăit la Iași unde a condus un teatru, cunoaște bine estul Europei și a lăsa multe urme afective în România faţă de care are, aș spune, o pasiune. Jan H. Myjskin a trăit și el în România și a tradus multă poezie românească, pasiunea lui fiind, tot așa, literară și geografico-umană.

Traducerea lui Benoît Vitse este limpede și fluidă, are de fapt acea calitate supremă a acestui tip de translaţie culturală: nu se simte că ar fi... traducere.

Publicul francez are acum șansa de a descoperi un autor, un stil literar dar și o lume mai puţin cunoscută în Occident, o lume a unor interminabile crize și contradicţii, dar nu lipsită de farmec totuși... Nu știu cîţi dintre cititorii acestei cărţi vor dori imediat să facă o călătorie în această Republică Moldova cu o viaţă interlopă atît de intensă, dar sigur vor dori să mai citească o carte de Dumitru Crudu.  

Am avut, prin telefon, o discuţie cu Dumitru Crudu despre geneza acesti cărţi și despre starea sufletească în care a scris-o, iar mărturiile sale sunt deseori o cheie pentru intrarea în universul său…