Play
Ascultă RFI Romania
Play
Ascultă RFI France
Ascultaţi


Franţa: eforturi pentru o tranziţie spre pace şi democraţie în Libia

capture_decran_2021-06-02_a_18.00.01.png

 Premierul libian Abdel Hamid Dbeibah primit la Palatul Elysée de preşedintele francez Emmanuel Macron.
Premierul libian Abdel Hamid Dbeibah primit la Palatul Elysée de preşedintele francez Emmanuel Macron.
Sursa imaginii: 
AFP - GEOFFROY VAN DER HASSELT

Preşedintele Emmanuel Macron se pronunţă pentru plecarea tuturor mercenarilor străini din Libia. Şeful statului francez l-a primit marţi întîi iunie la Palatul Elysée pe şeful guvernului libian, Abdel Hamid Dbeibah, pe care l-a asigurat de sprijinul Franţei în vederea formării unui guvern de uniune naţională în Libia. În prezent asistăm la conjugarea mai multor eforturi internaţionale pentru stabilizarea situaţiei din Libia unde practic două tabere îşi dispută puterea într-un context de haos şi interminabil război civil.

Zece ani de haos în Libia, ajunge… Sub semnul acestui slogan ar putea fi puse diversele eforturi vizibile în prezent, inclusiv din partea Organizaţiei Naţiunilor Unite, de pacificare a Libiei. După căderea de la putere a lui Muammar Gaddafi, în 2011, eveniment la care Franţa şi-a adus contribuţia din punct de vedere militar, situaţia nu a evoluat în Libia aşa cum şi-ar fi dorit occidentalii. În prezent, de exemplu, în jur de 20 000 de mercenari şi combatanţi străini se află în această ţară… Iar Turcia şi Rusia încearcă să-şi extindă influenţa în Libia profitînd de diviziunile interne…

La începutul acestui an, însă, sub egida ONU, a fost creat în Libia un guvern unificat, într-o logică de tranziţie spre uniatte, stabilitate şi democraţie, urmînd ca la sfîrşitul acestui an să aibă loc alegeri generale.

Toţi observatorii recunosc faptul că în Libia conflictul civil este alimentat de intervenţiile străine. Prin grupul privat Wagner, furnizor de mercenari, manevrează Rusia. Turcia a semnat un acord bilateral cu guvernul de la Tripoli şi, în consecinţă are autorizaţia de a staţiona un număr de militari pe teritoriul libian. Se mai află în Libia şi combatanţi sirieni, ciadieni, sudanezi…

Abdel Hamid Dbeibah, după cum arată un comentator în Le Monde, este noul chip al Libiei reconciliate. De la instalarea sa în fruntea guvernului, pe 10 martie, el a efectuat mai multe vizite importante în străinătate: în Egipt, în ţările din regiunea Golfului, în Turcia, în Rusia. Duminică 30 mai el se afla în Algeria, luni 31 mai în Italia… Trebuie meţionat că Franţa şi Italia sunt ţările europene cele mai implicate în medierea din Libia. Italia este şi ţara care are cel mai mult de suportat presiunea migratorie provenind din Libia, şi încearcă prin toate mijloacele, inclusiv prin sprijin financiar prea puţin transparent, să facă astfel încît candidaţii africani la exil european să rămînă cantonaţi pe sol libian.

Le Monde mai arată însă că în prezent nu atît Franţa şi Italia, cît Turcia şi Rusia au un cuvînt important de spus în Libia. Ceea ce se poate vedea şi din calendarul vizitelor efectuate în străinătate de noul premier libian.

Procesul de reconciliere din Libia are efecte pozitive şi pe plan economic, mai ales prin faptul că a fost relansat exportul de petrol. De altfel premierul libian şi-a rezervat timp la Paris şi pentru întîlniri cu diverşi patroni francezi. Abdel Hamid Dbeibah a sosit în capitala Franţei cu o importantă delegaţie ministerială şi oricum el este obişnuit cu lumea afacerilor, pe vremea lui Gaddafi actualul premier conducea o firmă de investiţii.

Uniunea Europeană are tot interesul ca Libia să devină o ţară stabilă şi prosperă, iar pe 23 iunie capitala Germaniei, Berlin, va găzdui o Conferinţă de pace dedicată Libiei, sub auspiciile Organizaţiei Naţiunilor Unite.

În urmă cu un an, forţele generalului Khalifa Haftar încercau, printr-o ofensivă sprijinită de Rusia şi de mercenari sirieni pro-ruşi, să ia controlul capitalei, Tripoli. El a fost atunci blocat de guvernul de la Tripoli cu ajutorul Turciei şi al mercenarilor sirieni pro-turci.  

Faptul că acum tac armele în Libia nu înseamnă că rivalităţile au încetat. Preşedintele Emmanuel Macron a declarat că Libia trebuie să-şi recapete deplina „suveranitate militară”, un mod de a spune că fără plecarea forţelor străine nu există garanţia păcii. Statele Unite se exprimă şi ele în acest sens.

La Berlin, pe 23 iunie, Franţa intenţionează să propună de altfel un plan de retragere progresivă din Libia a anumitor forţe străine, începînd cu cele siriene.

Un alt moment complicat este cel al alegerilor naţionale programate în decembrie, fără ca să fie definite pentru moment cadrele instituţionale. Libienii nu ştiu încă, de fapt, dacă vor vota în mod direct pentru desemnarea unui preşedinte sau dacă vor fi invitaţi la vot ca să desemneze un regim parlamentar. Libienii sunt invitaţi să adopte şi o nouă Constituţie, dar există, cum afirmă Le Monde, numeroase rezistenţe interne în acest sens.