Direct Jurnale Direct Monde
Ascultaţi


Întîlnire Macron-Erdogan înainte de summit-ul NATO de la Bruxelles

capture_decran_2021-06-13_a_17.35.21.png

Preşedinte american Joe Biden, "vedeta" summit-ului NATO de la Bruxelles de pe 14 iunie 2021.
Preşedinte american Joe Biden, "vedeta" summit-ului NATO de la Bruxelles de pe 14 iunie 2021.
Image source: 
Nicholas Kamm AFP/File

În contextul reuniunii la vîrf al Alianţei Atlantice de la Bruxelles de pe 14 iunie, preşedintele francez Emmanuel Macron a lansat un apel pentru „reorganizarea strategică” a acestei structuri. Pe de altă el consideră că Europa este destul de matură pentru a-şi forja o cale proprie pe teren diplomatic, fără alinierea automată pe poziţiile americane. Preşedinţia franceză mai anunţă o întîlnire, înainte de începerea summitului NATO de pe 14 iunie, între Emmanuel Macron şi omologul său turc Recep Tayyip Erdogan.

„O casă comună dar cu camere separate” – iată cum vede şeful statului francez Alianţa Atlantică, sintagma îi aparţine unui analist de la Le Monde. În urmă cu 18 luni preşedintele francez declara că NATO „se află în stare de moarte cerebrală”. Această expresie împrumutată din medicină sugerează imaginea unui corp încă viguros dar paralizat din cauza creierului. Nu este greu de identificat de unde venea paralizia în urmă cu 18 luni: la acea oră un anume Donald Trump era încă preşedinte al Statelor Unite. Iar printre capriciile sale se număra şi faptul că îi tolera preşedintelui turc Recep Tayyip Erdogan declaraţii şi gesturi incompatibile cu statutul de aliat al occidentalilor.

În prezent, însă, odată cu venirea democratului Joe Biden la Casa Albă, unele clarificări se impun în sînul Alianţei. Preşedintele Macron evocă necesitatea stabilirii unui „cadru clar al relaţiilor dintre aliaţi” precum şi eliminarea „incoerenţelor”.

Citez din ceea a mai declarat preşedintele francez înainte de deplasarea sa la Bruxelles: „Cînd eşti membru al aceleiaşi organizaţii, nu se poate să decizi achiziţionarea unor echipamente care nu permit inter-operabilitatea, nu se poate să decizi declanşarea unilaterală a unor operaţiuni care să fie contrare intereselor coaliţiei pe care ai construit-o”.

Turcia, este, evident, acest membru al Alianţei Atlantice vizat de criticile preşedintelui francez. Relaţiile dintre Franţa şi Turcia s-au tensionat serios în ultima perioadă, cele două ţări adoptînd poziţii antagoniste (expresie utilizată de cotidianul Le Figaro) în privinţa mai multor dosare: Siria, Libia, Nagorno Karabah, Mediterana orientală…

Unii editorialişti francezi consideră că efectiv Turcia lui Erdogan este un fel de cal troian în sînul Alianţei Atlantice. Citez din ceea ce scrie Franz-Olivier Giesbert în revista Le Point: „Occidentul dă dovadă de o laşitate fără seamăn în ce priveşte preşedintele turc. Europa, pe care o şantajează ameninţînd că trimite asupra ei flote de migranţi, s-a prosternat întotdeauna în faţa lui, cu excepţia lui Macron. (…) Este adevărat că Turcia face parte din Alianţa Atlantică şi că găzduieşte pe teritoriul ei, în partea de sud, cincizeci de bombe nucleare destinate, în caz de nevoie, ruşilor. Dar trebuie, din acest motiv, să i se tolereze lui Erdogan, membru al confreriei Fraţilor musulmani, faptul că a fost un aliat dovedit al Organizaţiei Statului islamic sau faptul că a înarmat Al Qaida?”.

Franz-Olivier Giesbert se mai întreabă în articolul său dacă Joe Biden îl va tolera pe Recep Taiyyp Erdogan tot aşa cum au făcut-o Obama şi Trump. Editorialistul francez îşi exprimă chiar temerea că aşa vor sta lucrurile, şi că Erdogan a anticipat un „triumf diplomatic” la Bruxelles, motiv pentru care şi-a programat o vizită la Chouchi, „unul din oraşele istorice ale Armeniei” pe care Azerbaidjanul l-a cucerit anul trecut cu ajutorul Turciei.

Fără îndoială, Joe Biden, de cînd s-a instalat la Casa Albă, a luat decizii în sensul dorit de europeni, dovadă şi faptul că prima vizită în străinătate făcută de noul preşedinte american este în Europa. Totuşi, observă editorialista Isabelle Lasserre în Le Figaro, marja de manevră a lui Emmanuel Macron se restrînge în contextul în care Joe Biden reimpune America în rolul de lider planetar natural. În perioada mandatului exercitat de Donald Trump, iniţiativele franceze erau spectaculoase, Franţa încerca să salveze acordul nuclear cu Iranul şi Emmanuel Macron întreţinea dialogul cu preşedintele rus Vladimir Putin. Acum Joe Biden este vedeta summit-ului NATO de la Bruxelles şi tot el a organizat şi întîlnirea cu Putin pe care o aşteaptă toată lumea cu interes maxim pe 16 iunie la Geneva.

Preşedintele francez a evocat deja „valorile” pe care Franţa şi Uniunea Europeană le au în comun cu Statele Unite. În acelaşi timp, în contextul acestui front comun trans-atlantic Franţa militează pentru o independenţă politică a Uniunii Europene în raport cu China, cu Rusia şi cu ceilalţi vecini ai Uniunii Europene. Ceea ce la Paris apare ca inacceptabil, de exemplu, este ca americanii să le spună europenilor: ori sunteţi de partea noastră în conflictul nostru cu China ori dacă nu, vă considerăm de partea Chinei. Cînd Emmanuel Macron evocă suveranitatea europeană şi conceptul de independenţă diplomatică el sugerează că şi alte căi sunt posibile, sau chiar că trebuie căutate.