Direct Jurnale Direct Monde
Ascultaţi


Le Monde: „Interminabila cădere a lui Netaniahu”

Ierusalim, 13 iunie, Knesset: Beniamin Netaniahu îi strînge mîna fostului său aliat devenit acum rival, Naftali Bennett   

În Israel, Benjamin Netaniahu pleacă de la putere după ce timp de 12 ani a dominat scena politică provocînd exasperarea adversarilor săi precum şi cea a multor israelieni. Noul premier, Naftali Bennett, este însă considerat ca fiind şi mai la dreapta în peisajul politic israelian, iar coaliţia care îl sprijină rămîne extrem de fragilă, cu alianţe practic „împotriva naturii” după cum spun unii experţi. 

Iată alchimia politică a acestei schimbări prezentată de unele medii de informare ca fiind o nouă pagină în istoria Israelului: şeful opoziţiei, Yaïr Lapid, a reuşit practic în ultima clipă să reunească două partide de stînga, două de centru, trei de dreapta precum şi o formaţiune arabă condusă de un islamist. Programul acestei coaliţii se rezumă la doar o frază: orice, numai Netaniahu nu. Dacă această coaliţie va rezista, Naftali Bennett ar urma să rămînă în funcţia de prim ministru timp de doi ani, iar din august 2023 ar urma să-i predea ştafeta lui Yaïr Lapid.

Deja, apar în presa francreză speculaţii legate de capacitatea acestei coaliţii de a rezista în timp… Iar cotidianul Libération se întreabă dacă o astfel de compoziţie nu este sinonimă cu paralizia politică. Cotidianul de stînga francez dedică de altfel prima pagină acestui eveniment, cu un joc de cuvinte: NETANYAHOUT – un mod de a spune că Netaniahu este OUT. În principalul editorial este salutat faptul că stînga israeliană se află din nou la putere, chiar dacă într-un context de alianţă eteroclită, şi chiar dacă în ultimii ani a trebuit să facă multe concesii.

Statele Unite şi Uniunea Europeană l-au felicit încă de duminică pe Naftali Bennett, iar Joe Biden a afirmat că abia aşteaptă să lucreze cu noul premier… Duminică 13 iunie, la Tel Aviv, mii de israelieni au sărbătorit plecarea de la putere a lui Netaniahu iar unii dintre ei au declarat, cuvinte culese de diverşi corespondenţi occidentali, că regimul său a fost „diabolic”.

Din ce scriu ziarele franceze, însă, Netaniahu nu înţelege în nici un caz să părăsească scena politică, dimpotrivă va încerca să-şi pregătească revenirea la putere, cum a mai făcut-o şi în trecut. El continuă să afirme că actualul prim ministru nu are suficientă stofă politică şi autoritate pentru a stopa înarmarea nucleară a Iranului şi pentru a le ţine piept democraţilor de la Washington…

Corespondentul la Ierusalim al cotidianului Le Monde vorbeşte despre „interminabila cădere a lui Netaniau” şi enumeră o întreagă listă de lucruri care i se reproşează. Printre altele, faptul că în toţi anii cît s-a aflat la putere a blocat sistematic accesul în sfera responsabilităţii a tinerei generaţii de dreapta. Iată o analiză venită din partea unui filozof de stînga israelian, Assaf Sharon, reluată de Le Monde: „Netaniahu s-a străduit mai mult decît orice alt lider politic să frîneze dezbaterea de idei în Israel, prin intimidarea adversarilor săi şi prin întreţinerea unei agitaţii mediatice asurzitoare în jurul său. Pînă la urmă el a suscitat un veritabil sentiment de dezgust, atît printre manifestanţii care timp de un an au campat sub ferestrele locuinţei sale de la Ierusalim, cît şi în rîndurile dreptei.”

Presa franceză se interesează evident şi de profilul noului premier, Naftali Bennett, liderul formaţiunii Yamina, un mic partid al dreptei ultra-naţionaliste şi religioase, şi îi pune eticheta de lider de extrema dreaptă. În vîrstă de 49 de ani, tatăl a patru copii, fiu de imigranţi americani, Naftali Bennett şi-a început cariera ca militar şi a purtat uniforma timp de şase ani, după care virat profesional spre noile tehnologii. În 2005 el îşi vindea firma cu 145 de milioane de dolari.

Fost colaborator apropiat al lui Netaniahu, el este cunoscut ca un ardent adept al continuării politicii de colonizare în Cisiordania, iar declaraţiile sale naţionaliste sunt nenumărate. Pe de altă parte el pare să fi jucat un rol provedenţial în schimbarea care se schiţează acum în Israel, şi a şi declarat de altfel plecarea lui Netaniahu de la putere înseamnă instalarea unui regim democratic în Israel.

Oare va însemna, această schimbare, şi o cît de mică deschidere spre noi negocieri de pace cu palestinienii? Pagina de istorie pe care vor să o scrie cei care l-au debarcat de la putere pe Netaniahu este încă total albă.