Direct Jurnale Direct Monde
Ascultaţi


Uniunea Europeană şi „acalmia turcă”

Preşedintele turc Recep Tayyip Erdogan şi preşedintele francez Emmanuel Macron la Bruxelles, pe 14 iunie 2021, în contextul unui summit NATO.

Pe agenda Consiliului european reunit la Bruxelles astăzi, joi 24 iunie şi mâine, 25 iunie, figurează subiecte susceptibile să provoace vii dezbateri, polemici şi să suscite noi disensiuni în sânul celor 27. Ungaria şi drepturile comunităţii LGBT, relaţiile cu Rusia, relaţiile cu Turcia, chestiunea refugiaţilor şi a migranţilor, gestionarea epidemiei de coronavirus, sunt doar câteva dintre marile subiecte delicate. În cele ce urmează ne concentrăm pe problema migratorie în contextul în care Turcia, sau mai bine spus preşedintele Recep Tayyip Erdogan, şi-a modificat total atitudinea faţă de Uniunea Europeană, arătându-se extrem de cooperativ.

Turcia rămâne un partener important al Uniunii Europene în ciuda tensiunilor din ultimii ani create de Recep Tayyip Erdogan pe fondul nostalgiei sale neo-otomane şi al unei politici tot mai agresive la adresa occidentalilor. Pe teritoriul turc trăiesc patru milioane de refugiaţi sirieni, iar dacă Turcia nu ar lua măsurile de rigoare Europa riscă să fie confruntată, ca în 2015, cu un val masiv de migranţi.

Alţi refugiaţi sirieni se află în Liban şi în Iordania, iar Uniunea Europeană intenţionează să deblocheze un ajutor de cinci miliarde şapte sute de milioane de euro în favoarea lor. Din această sumă, trei miliarde cinci sute de milioane ar urma să fie alocaţi Turciei pentru a se ocupa corespunzător de refugiaţii sirieni de pe teritoriul ei. În 2016, când Uniunea Europeană s-a înţeles cu Turcia pentru ca refugiaţii sirieni să nu fie lăsaţi să vină în Europa, Bruxelles-ul a alocat 6 miliarde de euro în favoarea Turciei, dintre care peste patru miliarde au şi fost viraţi către Ankara.

Iată deci unul dintre principalele motive pentru care Uniunea Europeană doreşte să întreţină relaţii corecte, de încredere, cu Turcia, chiar dacă din multe puncte de vedere Erdogan nu este un partener ideal, multe din valorile democraţiei occidentale fiindu-i de fapt total străine.

În acelaşi timp şi Erdogan, pe fondul unor dificultăţi economice crescânde în interior şi al riscului de a se vedea izolat pe plan internaţional, se apropie acum de europeni. Cotidianul Le Figaro vorbeşte despre o „acalmie turcă”. Să fi devenit lupul otoman, dintr-o dată, vegetarian?

Comentatorii cotidianului Le Figaro consideră că visteria sultanului s-a golit, şi că din această cauză Erdogan doreşte o reîncălzire a relaţiilor cu europenii. Peste doi ani în Turcia vor avea loc alegeri legislative, iar sondajele pun în evidenţă faptul că partidul prezidenţial (al islamiştilor aşa-zis moderaţi) îşi pierde încrederea populaţiei. Fără o redresare economică rapidă, prin atragerea de investitori străini, Erdogan riscă să-şi piardă baza, deşi programul său de reislamizare a societăţii va fi în continuare sprijinit de „Turcia profundă”.  

Izolarea diplomatică de care se teme Erdogan este o consecinţă a faptului că preşedintele american Joe Biden este departe de a fi un admirator al lui Erdogan, cum a fost cazul cu Donald Trump, căruia îi plăceau „liderii puternici”. Erdogan speră să relanseze şi negocierile în privinţa integrării europene a Turciei, ceea ce rămâne însă la nivelul iluziei.

În ce-l priveşte pe Erdogan, liderii europeni sunt vaccinaţi în mod durabil, deci ei rămân foarte prudenţi. Prezenţa militară turcă în Siria şi Libia este contrară intereselor europene, iar în privinţa Ciprului şi a relaţiilor cu Grecia, Ankara nu prezintă încă garanţii de „acalmie”. Ca motiv de prudenţă mai trebuie pusă şi degradarea situaţiei drepturilor omului în Turcia, unde statul de drept, de când se află Erdogan la putere, a avut mult de suferit.

Revenind la problema migraţiilor: agenţia Frontex arată că tentativele de traversare ilegală a Mediteranei au crescut anul acesta în raport cu 2020. Iar cel mai mult au crescut în zona Mediteranei centrale, având deci ca destinaţie Grecia şi Balcanii.

Începe oare Uniunea Europeană să se constituie ca o fortăreaţă în faţa valurilor migratorii? Subiectul reapare des în presa franceză, iar cotidianul Le Monde arată că subiectul revine în mod constant pe fond electoral. În Germania şi în Franţa el va fi dominant, în contextul legislativelor germane din septembrie şi al prezidenţialelor franceze din primăvara anului viitor.