Dreapta franceză, încrezătoare după rezultatele de la regionale. Extrema dreaptă şi partidul prezidenţial LREM, marii învinşi

Noul decupaj electoral al Franţei seamănă ca două picături cu vechiul decupaj. Cu alte cuvinte se menţine un statu-quo. 7 regiuni ale ţării rămân în mâinile unor preşedinţi din partidul republican (LR), 5 rămân la socialişti şi aliaţii lor iar una, Corsica, o să fie mai departe condusă de un autonomist.

LREM, La République En Marche, partidul preşedintului Emmanuel Macron, nu câştigă nicio regiune dar lucrul era oarecum previzibil având în vedere inexistenţa acestui partid acum 6 ani, la precedentele alegeri. Cu alte cuvinte, în absenţa unor relee, unei ancorări locale îndelungate, e foarte greu să te impui la un astfel de scrutin – proporţional, în două tururi - la care alianţele de circumstanţă sunt uneori esenţiale pentru victorie.

Un alt mare perdant la acest scrutin a fost Reuniunea naţională, fostul Front naţional. Partidul extremist de dreapta condus de Marine Le Pen, dat favorit de sondajele de opinie în mai multe regiuni dar mai ales în PACA – Provence-Alpes-Côte-d’Azur – a eşuat, nu a cucerit niciun post de preşedinte. De notat că în PACA, preşedintele în exerciţiu, republicanul Renaud Muselier, candidat la propria-şi succesiune, a învins la turul doi graţie retragerii în favoarea sa a mai multor liste inclusiv a celei de stânga şi a celei a partidului prezidenţial.

In nord-vestul Franţei, regiunea Hauts-de-France rămâne tot în mâinile unui republican, Xavier Bertrand, la fel ca şi regiunea Auvergne-Rhône-Alpes unde s-a impus fostul ministrul Laurent Wauquiez, regiunea Grand-Est şi cea a capitalei Paris, Ile-de-France, unde s-a impus conservatoarea Valérie Pécresse.

In Normandia rămâne în post centristul Hervé Morin. Regiunea Bourgogne-Franche-Comté va fi mai departe condusă de o socialistă aliată cu ecologiştii şi comuniştii în timp ce Bretania va fi condusă de un socialist, la fel ca şi Centre-Val de Loire, Occitanie şi Nouvelle-Aquitaine.

In fine, insula Corsica va fi mai departe condusă de fostul ei preşedinte, autonomistul Gilles Simeoni.

Absenteismul – practic două treimi din electorat – a fost în realitate marele învingător

Rata record de absenteism de la turul doi de ieri o confirmă în fapt pe cea déjà observată la turul întâi de duminica trecută. Din cele 48 de milioane de alegători chemaţi la urne, două treimi au preferat să nu meargă la vot. In mai toate regiunile participarea a fost în cădere liberă – 10-15 procente – faţă de precedentele alegeri de acest gen din 2015. Doar în regiunea PACA unde duelul se anunţa strâns între cei doi candidaţi din finală, rata participării a crescut cu două puncet faţă de acum o săptămână. In fine, în Corsica alegătorii au dat cel mai mult dovadă de civism întrucât acolo rata participării a fost cu mai bine de 20 de procente mai mare decât pe restul teritoriului francez.

Reacţiile liderilor diverselor partide politice

In urma rezultatelor de ieri, partidul republican (LR) cu circa 38% din sufragii la nivel naţional, se impune drept principala mişcare politică din Franţa. Nu e deci de mirare că Christian Jacob, liderul partidului, afirmă răspicat că «republicanii sunt singura alternativă în faţa lui Emmanuel Macron».

Dintre cei trei mari învingători de dreapta la aceste regionale – Xavier Bertrand, Laurent Wauquiez şi Valérie Pécresse – doar primul s-a declarat déjà candidat la prezidenţialele de anul viitor. Dealtfel, încă de aseară el s-a înscris déjà în cursa din 2022 afirmând că «acest rezultat îmi dă forţa necesară să mă adresez tututor francezilor».

In ciuda eşecului răsunător din regiunea PACA unde candidatul Reuniunii naţionale, fostul republican Thierry Mariani nu a cules decât 43% din voturi, lidera extremistă de dreapta Marine Le Pen a privit şi ea spre scrutinul de anul viitor dându-le «rendez-vous francezilor în 2022 pentru a construi alternanţa».

Titluri şi editoriale din presa de azi

Toate cotidianele de azi nu au decât regionalele pe prima pagină şi în editorialele lor. Să-l luăm de exemplu pe cel din Le Monde. Influentul ziar de seară notează că «revanşa partidelor tradiţionale – de dreapta sau de stânga – este umbrită de absenteismul record». In continuare, ziarul e de părere că «Reuniunea naţională, incapabil să-şi mobilizeze electoratul, apare ca marele învins al scrutinului de ieri. Intre timp, LREM, prost implantat şi ostracizat de adversaii săi, frizează marginalizarea. Victoria lumii vechi – cea de dinainte de 2017, dinaintea victoriei-surpriză a lui Emmanuel Macron – ar fi fost totală dacă nu ar fi fost acest absenteism record. Astfel, ţinând cont de slaba participare, toate victoriile de ieri trebuie relativizate dacă privim sufragiile exprimate. Cu doar un alegător din trei care a mers la urne, ar fi deci periculos să tragem concluzii naţionale de pe urma unui scrutin regional» avertizează Le Monde.

«Macron-Le Pen, dubla sancţiune» este titlul editorialului din Le Figaro. In analiza sa, ziarul conservator constată că «ieri am avut un câştigător – absenteismul – doi perdanţi – LREM şi RN – doi rezistenţi – republicanii şi socialiştii - şi un inconturnabil – ecologiştii. Dreapta, în poziţie de forţă, întrevede posibilitatea de a perturba anul viitor reeditarea duelului Macron-Le Pen din 2017. Cu condiţia să nu se afunde într-o luptă fratricidă între diveşii pretendenţi la candidatură. Spectrul unor lupte interne se întervăd şi la stânga eşichierului. Aşadar, dacă regionalele de ieri au dat speranţe dreptei şi stângii, ele au schiţat totuşi un peisaj politic fragmentat în care două personalităţi domină mai departe, Macron şi Le Pen», favoriţii pentru prezidenţialele de anul viitor potrivit unui sondaj realizat aseară şi citat de acelaşi Le Figaro.

In fine, Libération, este de părere că «în spatele absenteismului de ieri, se ascunde un statu-quo în trompe-l’œil. Absenteismul ne arată o fractură tot mai mare între cetăţeni şi clasa politică, situaţie care are trebui să ducă la reiunventarea practicilor electorale. De exemplu, democraţia participativă nu mai trebuie considerată drept inamicul democraţiei reprezentative ci, dimpotrivă, un aliat suscpetibil să o dinamizeze» conchide Libération.

Cum pot influenţa rezultatele de la regionale alegerile prezidenţiale de anul viitor?

Dreapta franceză, mai exact partidul republican (LR), în mare dificultate după victoria lui Emmanuel Macron din 2017, poate privi cu încredere spre scrutinul de anul viitor. Motiv dealtfel pentru care patronul mişcării Christian Jacob a declarat că acest partid este «singura forţă de alternanţă» în faţa preşedintelui în exerciţiu al Franţei. In vârstă de 56 de ani, Xavier Bertrand, preşedinte reales în Hauts-de-France este pentru moment singurul candidat de dreapta declarat la alegerile de anul viitor. In discursul său de aseară el a schiţat déjà prioritatea sa pentru a redresa ţara şi anume «reinstaurarea ordinii în faţa insecurităţii care subminează Republica». Cu chestiunea securităţii cap de listă, Bertrand – ca şi potenţialii săi rivali de dreapta Wauquiez şi Pécresse – face cu ochiul alegătorilor tentaţi să voteze cu Marine Le Pen. Mai ales că aceasta din urmă iese foarte prost din acest scrutin. Fără nicio regiune la activ, în mare parte din cauza absenteismului propriului ei electorat, extremista de dreapta se regăseşte într-o poziţie foarte inconfortabilă cu zece luni înaintea prezidenţialelor.

In plus, pe lângă Betrand care s-a declarat şi Pécresse şi Wauquiez în ambuscadă, mai există doi potenţiali pretendenţi de dreapta la candidatura pentru prezidenţiale: Bruno Retailleau, patronul senatorilor republicani, şi Michel Barnier, fostul negociator-şef al UE pentru Brexit. Pe scurt, pretendenţi la dreapta nu lipsesc iar desemnarea, în noiembrie, a celui care va reprezenta partidul la prezidenţialele de anul viitor, se anunţă agitată.

LREM nu iese nici el cu capul sus după acest scrutin regional. In afară de regiunea PACA unde lista partidului s-a dezistat, s-a retras, în favoarea celei republicane pentru a face baraj extremei drepte, nicăieri altundeva partidul prezidenţial nu a reuşit să cântărească ceva. Emmanuel Macron, încă nedeclarat la propria-şi succesiune, poate totuşi miza pe concurenţa prea mare la dreapta ca să-şi impună din nou linia liberală în dauna celei identirare şi securitare promovată de Le Pen.

Socialiştii şi aliaţii lor au rezistat, s-au menţinut acolo unde erau déjà implantaţi – ba chiar au cucerit o nouă regiune de peste mări, insula Réunion. Chestiunea este că odată cu apariţia în forţă pe plan local a ecologiştilor – partidul care a progresat cel mai mult în termen de voturi – repune pe tapet chestiunea leadership-ului la stânga spectrului politic.

In fine, strigătele de victorie ale dreptei trebuie puţin nuanţate ţinând cont de rata absenteismului. Ieri şi acum o săptămână au mers să voteze mai degrabă cei în vârstă, un semn nu neapărat îmbucurător pentru candidaţii de dreapta cu veleităţi prezidenţiale. Stiut fiind faptul că la prezidenţiale participarea este de obicei mult mai mare, cea mai mare, adică atrage un electorat mai variat şi mai tânăr, un lucru ce ar putea fi defavorabil conservatorilor.