
Special Paris
Cannes 2021: după ceremonia şi filmul de deschidere, competiţia pentru La Palme d’or continuă cu un film israelian şi altul francez
multilingues.png

«Ha’Berech» – «Genunchiul lui Ahed» – al regizorului israelian Nadav Lapid – câştigător acum doi ani al Ursului de aur la Berlinală cu pelicula “Sinonime” –a fost primul film în competiţie miercuri. In «Ha’Berech», realizatorul evocă sosirea într-un sat pierdut a unui regizor, venit acolo ca să-şi prezinte ultimul film. O întâlneşte pe Yahalom, funcţionară la ministerul culturii. In paralel, se lansează într-o luptă disperată ca să salveze libertatea din ţara sa dar şi pe mama sa, aflată pe moarte. Un film aşadar cu probabil substrat politic.
«Tout s’est bien passé» - «Totul s-a petrecut cu bine» - este al doilea film în competiţie miercuri pentru la Palme d’or. Regizată de François Ozon, pelicula este a doua franceză în cursă, după «Annette» a lui Léos Carax proiectat în deschidere, marţi seara. Din prezentarea făcută în dosarul de presă aflăm că «Tout s’est bien passé» evocă soarta unui bătrân de 85 de ani, victimă a unui accident vascular cerebral în urma căruia va rămâne diminuat şi dependent. In consecinţă îi va cere fiicei sale – jucată de actriţa Sophie Marceau – să-l ajute să moară. O peliculă aşadar despre sensibilul subiect al eutanasiei.

Si pentru că a venit vorba de «Annette», primul film intrat în competiţie, în care rolurile principale sunt jucate de Marion Cotillard şi Adam Driver, criticile sunt foarte variate, destul de amestecate, contrar a ceea era de aşteptat. Colegii francezi de la RFI sunt astfel de părere că «filmul a decepţionat. Anunţată ca o comedie muzicală bazată pe muzica grupului american de pop-rock The Sparks din Los Angeles, pelicula este seducătoare la început dar foarte repede, în căutarea unei noi forme cinematografice, regizorul se pierde, povestea devine atonă şi previzibilă, totul înecat într-un flux necontenit de melodii». Criticul de cinema de la Figaro este şi mai dur cu ultima producţie a lui Léos Carax. «Comedia Annette a făcut fâs. Emfaza sa şi absenţa unui fir conducător transformă adesea filmul în ceva ridicol». Revista de specialitate Première evocă un film de deschidere «impresionant prin punerea sa în scenă dar care, prin cerebralitatea sa, tinde să sufoce emoţia». L’Humanité notează că «cinemaul lui Carax este sensibil, excesiv, oniric, experimental şi uneori ratat. Annette este un pic din toatea astea. Idei geniale, sclipiri şi un kitsch asumat care uneori face însă fâs». Putem observa că interjecţia «fâs» a revebit de cel puţin două ori pentru a descrie filmul «Annette». In fine, Le Monde estimează că «pelicula mai degrabă ne siderează decât ne încântă. E de departe cel mai negru, mai stupefiant şi mai inventiv dintre filmele lui Carax». «Annette» a lui Léos Carax divizează aşadar critica franceză şi este puţin probabil ca filmul să fie recompensat pe 17 iulie cu La Palme d’or.
Mare premiu nu merită nici tradiţionala ceremonie de deschidere care a avut loc marţi seara. Cert, starurile au urcat covorul roşu fără mască pe faţă. Marion Cotillard, surâzătoare, a dat autografe la nesfârşit, ca şi Adam Driver, companionul ei din «Annette». Actriţa şi regizoarea Jodie Foster, recompensată acum cu o Palme d’or de onoare, nu s-a despărţit pe covorul roşu de soţia ei, fotografa Alexandra Hedison. In sala de spectacole, în momentul în care i-a fost înmânată La Palme d’or, Jodie Foster nu a ezitat să-l pupe pe obraz pe Pedro Almodovar, contrar regulamentului oficial care interzice - din cauza epidemiei de Covid - orice pupătură publică. Dealtfel, ca să dea exemplul, Thierry Frémeaux, delegatul general al Festivalului, a avertizat din timp că va renunţa la tradiţionalul pupat “à la française” pe treptele Palatului. Cine nu a scăpat de obiectivele fotografilor şi ochii festivalierilor a fost regizorul american Spike Lee, preşedintele juriului din acest an, venit pe covorul roşu îmbrăcat din cap până în picioare într-un costum roz şi cu ochelarii asortaţi.

Cum spuneam însă, ceremonia de deschidere a fost prea lungă, începând cu prezentarea rapidă – dar în realitate lungă - a filmelor în competiţie. Nici măcar tradiţionala frază de lansare a Festivalului, rostită în premieră în mai multe limbi – franceză, spaniolă, engleză şi coreeană – nu a reuşit să dea mai mult glamour acestei festivităţi.