Direct Jurnale Direct Monde
Ascultaţi


Filmul «La Civil», îndelung ovaţionat şi aplaudat, la Cannes. Interviu cu regizoarea Teodora Ana Mihai

teodora_mihai_portrait.jpg

Realizatoarea româno-belgianà Teodora Ana Mihai, în timpul filmàrilor pentru "La Civil".
Realizatoarea româno-belgianà Teodora Ana Mihai, în timpul filmàrilor pentru "La Civil".
Image source: 
Gudrun Burie

Prezentat vineri în secţiunea Un certain regard, principala secţiune paralelă a Festivalului de la Cannes, filmul «La Civil» al regizoarei româno-belgiene Teodora Ana Mihai a fost îndelung ovaţionat şi aplaudat la scenă deschisă la terminarea proiecţiei. Primul film de lungmetraj al realizatoarei se inspiră din fapte reale şi evocă povestea unei mame mexicane care pleacă în căutarea fiicei ei, răpită de un cartel al drogurilor. 

Teodora Ana MIHAI: Eu cunosc Mexicul de când eram copilă. Am avut ocazia să-mi fac ultimii ani de liceu la San Francisco unde, se ştie, sunt foarte mulţi oameni de origine mexicană. Foarte mulţi din colegii mei aveau origini mexicane. Eu am cunoscut deci Mexicul înainte de 2000 când atmosfera era complet diferită: puteai călători liber cu maşina, nu riscai să fii răpit, nu trebuia să-ţi iei aceleaşi precauţii ca azi. Din 2006 când preşedintele Calderon a declarat “the war on drugs”, din păcate situaţia a devenit din ce în ce mai violentă iar viaţa cotidiană a oamenilor a fost afectată. Eu revenind în Mexic în toţi aceşti ani, am realizat că e o evoluţie îngrijorătoare care mă afecta direct. In 2014 déjà, mi s-a spus să nu mai ies afară după ora 7 seara pentru că e foarte riscant. Eu locuind în Belgia, era o realitate care mi se părea atât de ciudată, în sensul grav, şi mă întrebam cum poţi fi părinte în situaţia, în ţara asta, cum poţi creşte copii acolo. Aşa am simţit nevoia să fac un proiect despre asta.

Vasile DAMIAN: Cum aţi pregătit şi realizat filmările în Mexic? Imi imaginez că a fost foarte greu ţinând cont de context şi de subiectul sensibil pe care l-aţi tratat?

T.A.M.: Este bineînţels un subiect foarte delicat pentru că este foarte comun, sunt multe cazuri. Am făcut investigaţii timp de doi ani şi jumătate şi m-am aliat cu un co-scenarist din nordul Mexicului, una dintre cele mai periculoase regiuni ale ţării. El a crescut acolo şi a văzut ce se întâmplă, cum s-au schimbat lucrurile. Habacu Antonio de Rosario, la bază, nu este scenarist ci romancier dar a acceptat această aventură, să scriem împreună un scenariu despre un subiect care îl interesează şi pe care îl cunoaşte foarte bine.


Realizatoarea româno-belgianà Teodora Ana Mihai, în timpul filmàrilor pentru "La Civil".
Realizatoarea româno-belgianà Teodora Ana Mihai, în timpul filmàrilor pentru "La Civil".
Image source: 
Gudrun Burie

V.D.: Filmările s-au făcut anul trecut, adică în plină pandemie de Covid. Un obstacol suplimentar. Cum l-aţi depăşit ?

T.A.M.: A fost foarte complicat şi stresant mai ales că actriţa noastră principală apare practic în fiecare scenă. Deci dacă i-ar fi ieşit un test pozitiv, consecinţele ar fi fost foarte grave: ne-am fi oprit cel puţin două săptămâni din filmări, şamd. Bineînţeles că şi testarea la fiecare trei zile era un stres suplimentar pentru că chiar dacă ne simţeam bine, nu ştiam dacă putem merge la muncă a doua zi. Pe scurt, pentru mine a fost destul de stresant dar am fost foarte bucuroasă că am putut să lucrăm şi eram parcă mai hotărâţi ca niciodată.

V.D.: Vorbeam de probleme de securitate. Aţi avut nevoie de gărzi care să vă apere ?

T.A.M.: Am ales să filmăm într-o zonă care, din fericire, este liniştită. Nu toate zonele din Mexic au nivelul de violenţă care este descris în film. Sunt zone foarte turistice unde poţi fi mai mult sau mai puţin în siguranţă şi ai alte zone care pentru turişti sunt «no go zone» şi chiar pentru localnici sunt riscante.

V.D.: Filmul, extrem de violent, este inspirat din fapte reale. Realitatea poate însă depăşi uneori ficţiunea. Ce spune acest lucru despre societatea respectivă şi, mai general, despre natura umană ?

T.A.M.: Una din ideile din film este că odată ce violenţa te atinge, te victimizează pe de o parte dar te şi trage spre ea, intri în cercul ăsta vicios. Este ceea ce se întâmplă cu protagonista noastră din film. La început, Cielo este clar o victimă, fata ei este răpită dar, încet-încet, începe şi ea să devină mai violentă în disperarea ei de a-şi găsi fata şi de a înţeleg ce s-a întâmplat.

V.D.: Cum aţi vrea să fie primit şi privit filmul Dvs. în Mexic, de spectatorii de acolo?

T.A.M.: Mi-aş dori dezbateri pozitive şi acţiuni din partea politicienilor şi nu să facă anti-reclamă filmului sau să-l denigreze. Este însă, fără niciun dubiu, un subiect incofortabil.

V.D.: După proiecţia oficială şi în premieră mondială aici la Cannes, vineri după-amiază, filmul «La Civil» a fost îndelung ovaţionat şi aplaudat timp de 7-8 minute. E important pentru Dvs. acest entuziasm al publicului de aici, de la Cannes?

T.A.M.: E bineînţeles foarte plăcut să vezi asta după ce ai muncit 7 ani la film. A fost pentru mine şi toată echipa deosebit de frumos şi de emoţionant.


Realizatoarea româno-belgianà Teodora Ana Mihai, în timpul filmàrilor pentru "La Civil".
Realizatoarea româno-belgianà Teodora Ana Mihai, în timpul filmàrilor pentru "La Civil".
Image source: 
Gudrun Burie

V.D.: Nu este pentru prima oară că sunteţi la Cannes. Aţi mai fost selecţionată o dată în La Quinzaine des Réalisateurs, cu un scurtmetraj. Ce reprezintă pentru un realizator acest Festival de la Cannes?

T.A.M.: E magnific ! Aici este una dintre platformele cele mai importante, dacă nu chiar cea mai importantă, nu doar pentru cariera mea artistică dar şi pentru film. Inseamnă că o să se vorbească despre el, că o să fie invitat la alte festivaluri din lumea întreagă. O să aibă deci o viaţă adevărată şi o să fie văzut, lucru care este incredibil.

V.D.: Unul dintre co-producătorii filmului este Mobra Films, adică casa de producţie a lui Cristian Mungiu, un “naş” cum nu se poate mai bun, mai ales aici la Cannes. Este important acest sprijin din partea unei astfel de personalităţi?

T.A.M.: Evident că este foarte important. Am avut foarte mult noroc pentru că pe Cristian l-am cunoscut datorită precedentului meu film “Wainting for August”, un documentar despre copii din România cărora le-au plecat părinţii la lucru în străinătate. Lui Cristian i-a plăcut acest film am avut norocul să mă invite la un festival ca să prezint filmul. Aşa ne-am cunoscut şi mi-a zis atunci că “dacă ai proiecte la care te pot ajuta, spune-mi”. Cum aveam acest proiect la care déjà lucram şi care ştiam că o să fie greu de realizat, i-am cerut ajutorul. I-a plăcut scenariul şi stilul meu şi apoi a avut încredere în mine şi a devenit co-producător. De fiecare data când aveam dubii despre scenariu sau partea artistică, era acolo ca să mă asculte şi să-mi dea sfaturi dar niciodată nu s-a impus. Am avut noroc şi cu fraţii Dardenne (Jean-Pierre şi Luc, de asemenea co-producători ai filmului “La Civil”) care au avut aceeaşi eleganţă să mă ajute la nevoie dar fără să impună nimic. Deci am avut o foarte mare libertate ceea ce este fantastic.

V.D.: Aţi plecat din România când eraţi încă copilă, acum 32 de ani. Ce legături mai aveţi azi cu România? Vă întoarceţi acolo ca să faceţi filme...?

T.A.M.: România este totuşi ţara mea de origine, am încă multă familie acolo. Părinţii mei, cu toate că au plecat când eram încă mică, odată ajunşi în Belgia au insistat foarte mult, era important pentru ei, ca să continui să vorbesc româneşte. Acum, bineînţeles că îmi este greu câteodată cu vocabularul, dar consider totuşi că mi-am menţinut limba şi cultura şi merg foarte des în România. Sunt la curent cu cinematografia dar şi, în general, cu cultura română.

 
Filmul «La Civil» îndelung ovaţionat şi aplaudat la Cannes. Interviu cu regizoarea Teodora Ana Mihai