Direct Jurnale Direct Monde
Ascultaţi


Regizorul Radu Muntean: Aș vrea ca spectatorii să-și pună întrebări legate de tendința lor de a fi generoși

Regizorul Radu Muntean înconjurat de actritele Maria Popistasu si Ilona Brezoianu, principalele protagoniste ale filmului "Întregalde" prezentat la Cannes.

Regizorul Radu Muntean este (şi) anul acesta prezent la Festivalul de film de la Cannes, în secţiunea “La Quinzaine des réalisateurs”, cu ultima sa peliculă «Întregalde». Rolurile principale sunt interpretate de Maria Popistaşu – o «abonată» pe genericele lui Muntean – Ilona Brezoianu, Alexandru Bogdan şi Luca Sabin, un (extraordinar) actor neprofesionist. Filmul a fost primit cu entuziasm pe Croazetă, lucru care nu i-a displăcut regizorului. In interviul pe care ni l-a acordat, Radu Muntean povesteşte pentru început cum i-a venit idea să abordeze acest subiect – un grup de voluntari care merg cu ajutoare în nişte sate izolate se regăsesc blocaţi într-o pădure – apoi colaborarea cu actorii şi cum ar vrea să fie primit de spectatori acest film care vorbeşte (printre altele) despre altruism, generozitate şi empatie.

Radu MUNTEAN: S-au întâlnit două idei pe care le-am avut la un moment dat acum vreo 11 ani. Am aflat de cluburile de offroad care în mod normal fac competiții de offroad, dar o dată pe an fac expediții umanitare în zone izolate în care oamenii pot comunica foarte greu, cel puțin în timpul iernii. Duc saci cu ajutoare. Dacă vreți fac pe Moș Crăciun. Mi s-a părut interesant de sondat chestia asta cu limitele generozității, până unde faci lucrurile pentru tine, cât ești de generos atunci când ești confortabil să fii generos și când viața ți-e pusă în pericol sau lucrurile devin mai periculoase dacă îți păstrezi tendința de a fi altruist.

Vasile DAMIAN: E mai ușor să fii generos când ești la căldurică și bine îmbrăcat decât în mocirlă și pe frig.

R.M: Absolut, dar sigur că nu mi-am propus în niciun fel să judec acești oameni. Doar mi s-a părut un punct de plecare bun pentru a sonda tema asta. În plus, ideea asta s-a întâlnit cu intenția, cu nevoia de a face un film low budget cu 3–4 personaje într-o mașină. Pe vremea aia, acum 11 ani, era foarte greu la CNC. Era un impas. Nu prea mai erau bani. Atunci m-am gândit că ar fi bine să fac un film fără CNC dacă se poate, cu bani puțini. Dar până la urmă nu am calculat grozav. Până la urmă filmul nu a fost chiar foarte low budget. A lumina noaptea păduri întregi nu e chiar foarte ieftin. Am avut noroc până la urmă că am obținut și finanțare de la CNC. A venit asta într-un moment bun. Așa că am reușit să fac filmul.

V.D: Cum s-au petrecut filmările? S-au făcut în pandemie, în zona aia pierdută? Cum s-au petrecut în mod concret?

R.M: Concret acum 9 luni am început să filmăm. Era valul doi, era lockdown. Ba chiar în județul Alba, acolo unde filmam, era cod roșu. Nu erau deschise decât supermarketurile și farmaciile. Dar s-a potrivit de minune pentru noi. Mergând în locul ăla izolat, testându-ne cu toții înainte, oricine venea din București era automat testat. Eram într-un fel de bulă de normalitate acolo la filmare. Nu am avut absolut niciun incident, nicio problemă. Am putut să ne bucurăm de filmare ca și cum nu am fi fost în pandemie. Sigur că nu a fost nici simplu, dar nu neapărat din vina pandemiei, ci pentru că am avut de filmat în toamnă-iarnă. A fost frig. A fost noroi. La un moment dat a venit și zăpada. Condițiile pe care noi ni le-am creat au fost destul de dificile. Dar până la urmă, natura joacă un rol destul de important în film și a fost bine că ne-am setat acest pariu complicat.

V.D: Spuneați că este un film despre generozitate, umanitate, empatie, altruism. Putem spune oare că e și un film despre ecologie?

R.M: Nu mi-am propus asta ca să fiu sincer cu dumneavoastră. Cred că e un film despre multe lucruri, dar despre ecologie nu.

V.D: Totuși, sunt niște peisaje colosale, frumusețile patriei, ca să zic așa.

R.M: Dacă vreți, ironic e un fel de frumusețile patriei. Nu ne-am propus să facem cărți poștale din imaginile alea. Natura joacă un rol important în film, ca un fel de reper, un fel de referință pentru tot restul lucrurilor care se întâmplă în film. Apropo și de cât e viața de perenă, personajul bătrânului, gaterul abandonat, toate lucrurile astea au existat, continuă să existe, dar se transformă. Natura e acolo în felul în care ne surprinde de fiecare dată și ne pune în situații în care să ne autoexaminăm.

V.D: Întregalde, cum ați ajuns acolo? E un fel de întâmplare sau a fost ales special?

R.M: Am făcut două prospecții cu cei doi coscenariști, Alex Baciu și Răzvan Rădulescu. Prima a fost într-o expediție umanitară care s-a întâmplat chiar la Întregalde. Acolo ne-a plăcut cel mai mult felul în care e satul împrăștiat pe cinci munți, oamenii sunt complet izolați. Sunt pâlcuri de două, trei case. Cu imaginile alea în minte am scris scenariu. Dar s-a întâmplat să nu filmăm chiar la Întregalde. Primarul de la Întregalde nu a vrut să ne lase să filmăm acolo. Am filmat în satul de lângă, în Râmeț, care e și mai spectaculos și mai ofertant. Râpa în care se împotmolesc personajele din film este chiar lângă, pe drumul forestier care face legătura între cele două localități. Cumva s-a nimerit bine. Am rămas la titlul “Întregalde” pentru că mi s-a părut interesant și ca sonoritate. Galdele sunt niște pârâiașe, niște râuri din localitate. Mi s-a părut interesant cum aceste personaje rămân între galde, între viețile lor.


Imagine din filmul "Întregalde" al regizorului Radu Muntean.
Imagine din filmul "Întregalde" al regizorului Radu Muntean.
Image source: 
La Quinzaine des réalisateurs

V.D: Cred că nu am fost nici primul nici ultimul care am fost impresionat de prestația lui Kente, Luca Sabin, care este un actor neprofesionist. Cum ați lucrat cu el? Cum ați colaborat? Cum l-ați ales?

R.M: Ăsta a fost planul de fapt. Știam că nu o să pot folosi un actor profesionist pentru că îmi doream autenticitate. E foarte complicat să aduci un actor în situația personajului Kente, un bătrân senil, care a tras o viață la gater și a ajuns la bătrânețe să creadă că gaterul ăla încă mai există și că el mai are treabă acolo. Să vorbească cum vorbesc oamenii de acolo. Știam de la început că e imposibil să am un actor. Știam că o să aleg un localnic. L-am întâlnit pe Luca Sabin în proiecția de locație. Avea o coasă la el pe după umăr. Mergea să cosească iarba la biserică. L-am întâlnit. L-am filmat. L-am întrebat dacă vrea să joace într-un film. Mi s-a părut că arată cum voiam eu să arate personajul. A zis da. A fost extrem de cooperant. Până la urmă s-a dovedit că am avut un noroc uriaș cu el, nu numai pentru că omul, deși arăta așa cum credeam eu că trebuie să arate Kente, e un om extrem de întreg la minte și foarte fit fizic, dar am avut și mare noroc că omul a avut fix meseria personajului Kente. Mare parte din poveștile pe care le spune Kente în film sunt de fapt poveștile lui Luca Sabin pe care le-am reinterpretat și le-am integrat în scenariu în timpul filmărilor și înainte de filmări.

V.D: Cum a colaborat cu ceilalți actori profesioniști din film?

R.M: În mare măsură este și meritul lor, al Mariei, al Ilonei și al lui Alex. L-au integrat foarte bine în colectiv. L-au făcut să se simtă parte din echipă. Toată echipa l-a alintat și l-a primit în echipă pe domnul Luca Sabin. S-a integrat foarte rapid. Cred că are o foarte bună intuiție. A înțeles exact ce am vrut de la dânsul. Am comunicat bine. Unele replici, pe cele importante, i le transmiteam prin casca nu foarte mică, ci minusculă  din ureche. Îi transmiteam din afara cadrului unele replici sau unele acțiuni. Câteodată îl lăsam să povestească natural poveștile pe care el mi le spusesem deja și pe care le integrasem în rol. Încet, încet ne-am reglat. Sunt foarte curios și emoționat să văd cum o să reacționeze. O să avem premiera românească la TIFF la Cluj. Îl invităm acolo. După aceea îl luăm și la București. Dar e complicat pentru că lui îi e foarte greu să lase animalele mai mult de o zi sau două. Pentru noi e greu de înțeles tipul ăsta de responsabilități. Omul are aproape 80 de ani, are 79 de ani, o viață întreagă asta a făcut. Dacă el nu e acolo gospodăria aia se duce de râpă. Mai mult de două zile nu îl putem lua. Nu o putem lăsa pe soția lui cu toate animalele.  Ea joacă și în film rolul vecinei care îl spală și îl îngrijește.

V.D: Ce vă așteptați de la public? Cum ați vrea să fie privit filmul?

R.M: Aș vrea să își pună întrebări legate de propriile lor acțiuni de tipul ăsta, de propria lor tendință de a fi generoși. Generozitatea asta face parte din proiectul personal al fiecăruia după părerea mea. Asta e important de conștientizat. După mine, faptul că Maria, personajul principal din film, îl salvează pe Kente, e mai important pentru Maria decât pentru Kente. Până la urmă, atât timp cât îți dai seama de lucrul ăsta e ok. Nu înseamnă că Maria e o ipocrită în film. Dar mi se pare foarte important să conștientizezi că anumite lucruri le faci și pentru tine.

V.D: Sunteți, dacă nu mă înșel, pentru cel puțin a treia oară aici la Cannes. Ce înseamnă deja? Putem spune că sunteți un „abonat” al festivalului?

R.M: Sunt a patra oară, dar nu mă consider un abonat. Filmul precedent nu a avut premiera la Cannes. A avut premiera la Locarno. Dimpotrivă, cred că e mai complicat pentru cineva care a mai tot fost să revină. În principal, selecționerii, oamenii care gestionează selecția festivalului își doresc nume noi, își doresc să împrospăteze din timp în timp pepiniera de regizori care se produce aici.

V.D: Uneori anumiți critici acuză pe cutare sau cutare cineast că face filme tip Cannes știind că o să fie selecționat cu ele. Putem spune așa ceva?

R.M: Poate că există oameni de tipul ăsta. Mie mi-e foarte greu cum s-ar putea face. Și să vrei, cum i putea să știi ce își dorește comitetul de selecție în anul respectiv, ce e în mintea lor? Eu nu zic că nu se poate. Eu nu zic că nu sunt oameni care fac lucrul ăsta. Mie mi-e foarte greu, imposibil. Nici nu îmi doresc asta, să fac filme pentru festivaluri. Cred că cine spune asta nu a făcut niciun film în viața lui sau nu a încercat măcar să se gândească la cum e să faci un film. Când faci un film ești complet imersat în acest proces foarte intens. E imposibil să te gândești la lucruri strategice din tipul cum fac să fiu pe placul selecției de la Cannes. E absurd.

 
Regizorul Radu Muntean: Aș vrea ca spectatorii să-și pună întrebări legate de tendința lor de a fi generoși. Generozitatea face parte din proiectul personal al fiecăruia