Direct Jurnale Direct Monde
Ascultaţi


Militantismul la Avignon: Brett Bailey, un artist sud-african controversat

"Samson", Festivalul de la Avignon, text şi regie de Brett Bailay

Festivalul de teatru la Avignon este şi un spaţiu al militantismului. Prin arta lor, foarte mulţi creatori s-au raportat la injustiţiile şi inegalităţile de pe planetă, la suferinţele minorităţilor, precum şi la numeroase drame ale umanităţii. Artistul sud-african Brett Bailey este un astfel de artist angajat dar uneori prin propunerile sale a suscitat polemici şi proteste.

În urmă cu mai mulţi ani cotidianul britanic The Guardian l-a acuzat pe Brett Bailey că este un sud-african alb care îi manipulează pe negri „la limita rasismului”. De altfel în septembrie 2014 o expoziţie-performanţă semnată de acest artist a fost anulată la Barbican Center de la Londra, fapt destul de rar… Intitulată Exhibit B această expoziţie propunea 12 tablouri vivante cu persoane de culoare închise în cuşti sau plasate în alte situaţii degradante. Publicul, trecînd prin faţa acestor actori amatori care îşi asumau imobilitatea şi situaţia insuportabilă din punct de vedere moral şi uman era invitat astfel să-şi amintească de perioada colonială, de atrocităţile ei, şi mai ales de acele expoziţii în care puterile coloniale îi prezentau pe indigenii din regiunile colonizate ale globului ca pe nişte curiozităţi.

Brett Bailey este deci un artist militant născut în 1967 în Africa de sud din descendenţi ai uneia dintre primele familii de coloni britanici. El a înţeles în anii studenţiei natura oribilă a apartheid-ului şi de atunci denunţă prin tot ce face ca regizor şi plastician ororile segregaţiei rasiale, ale colonialismul şi ale neocolonialismul. Expoziţia sa interzisă la Londra a suscitat critici şi la Saint-Denis, în nordul Parisului, dar autorităţile franceze au menţinut-o.

Toată lumea aştepta deci spectacolul său de la Avignon, dată fiind aura sa de artist provocator. Ceea ce propune el anul acesta pare să fie însă mai consensual, deşi mesajul general al spectacolului intitulat Samson are semnificaţia unui act de acuzaţie extrem de gravă la adresa Occidentului. Textul spectacolului îi aparţine lui Brett Bailey. Actorii, toţi de culoare, rostesc textul în engleză dar şi în dialectele xhosa şi zulu. Cuvintele ţîşnesc, nu lipsite uneori de poezie, ca nişte aşchii tăioase din ce în ce mai mari propulsate cu furie, iar la un moment dat cu energia transei, spre creierul spectatorului. Sunt denunţate aproape toate relele din lume: violenţa, rapacitatea oamenilor, lipsa de compasiune, goana după profit, laşitatea celor care nu îşi asumă ororile comise în epoca colonială…

Mitul lui Samson, erou biblic, rămîne doar un pretext pentru poemul-revoltă al lui Brett Bailey. Dar avertismentul său poate fi rezumat într-o singură frază: într-o bună zi, cineva, un mesia, înzestrat cu aceeaşi forţă pe care a avut-o Samson, va distruge „Imperiul răului”.

Spectacolul beneficiază de o vastă gamă de ilustraţii muzicale, de la incantaţii la sonorităţi electronice, de la rap la arii de operă. Samson este jucat, sau mai bine spus încarnat pînă la extaz şi transă de un dansator-coregraf, Elvis Sibko. Caietul program ne informează că acesta este şi un fel de vraci, un sangoma, în spiritul unei tradiţii din nordul Mozambicului.

Brett Bailey s-a inspirat, în general, în spectacolele sale, din tot ce are Africa mai misterios şi mai profund: dansuri şi ritualuri sacre, măşti, şamanism. Succesul său în Occident ţine şi de acest lucru, şi anume că la nivelul formei el surprinde, aduce lucruri noi.

 

Personal însă nu ader integral la conţinutul mesajului vehiculat de Brett Bailey. În spectacolul Samson mai tot timpul, pe un ecran, ne sunt derulate proiecţii, uneori de o mare frumuseţe, alteori didactice iar uneori cu un caracter discutabil. La un moment dat, în plină explozie de furie a personjului principal, într-un moment de paroxism al transei sale denunţătoare, vedem pe ecran şi două turnuri. Înţelegem fără ambiguitate că sunt cele două turnuri gemene de la New York distruse în urma unui atac terorist pe 11 septembrie 2001. De cele două turnuri se apropie un stol de păsări iar în momentul contactului turnurile se prăbuşesc. Văzînd această parabolă sub formă de desen animat m-am întrebat dacă nu ascunde un fel de justificare a terorismului. În caietul program al spectacolului Brett Bailey afirmă de altfel explicit: guvernele şi popoarele colonizatoare, care îi tratează pe ceilalţi fără respect şi cu brutalitate, „vor recolta ceea ce au semănat”.

La sfîrşitul spectacolului Samson spectatorii aplaudă dar actorii nu vin să salute publicul. Face oare parte şi acest refuz de a-i saluta pe spectatorii de la Avignon (în marea lor majoritate albi) din programul de trezire a conştiinţelor asumat de Brett Bailey?  

Aceste întrebări personale mi-au lăsat un gust amar, eu fiind convins că artiştii trebuie să creeze punţi între oameni şi nu să le fisureze.