Avignon OFF: „Viena 1913” – un tulburător spectacol despre tinereţea lui Adolf Hitler

Mulţi istorici s-au întrebat cum s-ar fi derulat secolul al XX-lea dacă un anume Adolf, înaintea primului război mondial ar fi reuşit să treacă examenul la Academia de arte frumoase de la Viena... Asociind ficţiunea cu date reale, Alain Didier-Weill ne propune un portret credibil al tînărului Adolf (jucat cu justeţe, fără cea mai mică urmă de caricatură, de actorul Oscar Clark). Acest Adolf pare a fi, în 1913, un tînăr banal vagabondînd într-o Vienă în care un anume doctor Freud inventează psihanaliza şi un anume Gustav Klimt revoluţionează pictura.  

Într-una din primele scene ale spectacolului îl vedem pe tînărul Adolf sărbătorindu-şi aniversarea vîrstei de 20 de ani pe o bancă într-un parc vienez, avînd ca unici interlocutori un cîine şi gardianul parcului.

Piesa ne aduce însă în prim plan numeroase alte personaje, cel mai important dintre ele fiind un aristocrat, un anume Hugo Von Klast (interpretat într-un registru hipnotic de William Mesguich), moştenitorul unei familii bogate. Hugo şi Adolf devin prieteni şi frecventează împreună tot felul de cercuri unde sunt dezbătute marile teme ale zilei: soarta imperiului, modernismul în artă, iminenţa războiului, locul evreilor în societate...

Hugo Von Klast recunoaşte că resimte un antisemitism visceral. Din această cauză de fapt un prieten al familiei, doctorul Carl Gustav Jung, îi propune să se lase psihanalizat de un doctor evreu. Aşa ajunge Hugo Von Klast în cabinetul doctorului Freud (excelent interpretat chiar de regizorul spectacolului, Jean-Luc Paliès).

Nu voi încerca să povestesc aici tot ce se întîmplă în piesă, ci doar ce resimte tînărul Adolf pe măsură ce cunoaşte tot mai bine societatea vieneză impregnată de altfel de antisemitism. El are impresia că evreii sunt peste tot şi că de fapt energiile naţiunii germane sunt castrate de prezenţa evreilor  care, ei, neprimind sînge străin în corpul lor comunitar, îşi conservă energiile vitale...

În acei ani, între 1909 şi 1913, Adolf visează să devină arhitect, să construiască locuinţe sănătoase pentru clasele sărace. El trăieşte din vînzarea acuarelelor sale dar este luat sub aripa sa de  mama lui Hugo, baroana Von Klast (interpretată cu eleganţă de Claudine Fiévet). La un moment spectatorii află un secret teribil, şi anume că antisemitul Hugo a avut un bunic evreu convertit la creştinism... Iată-ne în plin labirint de pulsiuni demne într-adevăr de a fi psihanalizate.

Dialogurile dintre numeroasele personaje au uneori şi o notă eseistică şi filozofică, ne aflăm într-un fel de laborator al răului unde treptat ideile deraiază. Tînărul Adolf intră el însuşi într-un delir de interpretare cînd i se spune că Isus şi Marx sunt şi ei evrei, cînd descoperă că oamenii care îi cumpără acuarelele sunt colecţionari evrei şi că pînă şi casa de toleranţă unde se duce cu Hugo aparţine unui evreu...

În finalul piesei personajul principal Adolf o părăseşte pe Molly, iubita sa vieneză, întrucît îi consideră sîngele impur. Motivul? Molly nu poate deveni vegetariană... Nebunia nu este departe, Adolf pleacă de la Viena la München convins că şi-a găsit adevărata vocaţie, aceea de a-i face pe germani să se întoarcă la sursa „energiilor” lor primare.

Nouă excelenţi actori încarnează 23 de personaje în acest spectacol conceput ca un fel de corală, sau mai precis ca o rapsodie-operă după cum arată în caietul program regizorul Jean-Luc Paliès. La începutul spectacolului îi vedem pe toţi actorii în spatele unor pupitre pe care şi-au instalat textul piesei, dar ei se vor separa treptat de respectivele partituri continuînd să rămînă în scenă. Jean-Luc Paliès propune o convenţie teatrală de mare originalitate, asigurînd o subtilă fluiditate narativă, punctată de acompaniament muzical în direct, de vocea mezzo-sopranei Magali Paliès şi a sopranei Estelle Andrea (ele fiind şi actriţe în acelaşi timp). Textul cu multe etaje eseistice al lui Alain Didier-Weill a fost adaptat de Claudine Fiévet care este însă şi o autoare foarte cunoscută în Franţa, semnînd cu numele de Louise Doutreligne.

Aş mai adăuga faptul că spectacolul beneficiază de energiile unui actor atipic, William Mesguish, prezent pe opt afişe în OFF la Avignon. El joacă în patru piese diferite şi semnează ca regizor alte patru spectacole.  

• Regie: Jean-Luc Paliès
• Cu: William Mesguich, Claudine Fiévet, Oscar Clark, Jean Luc Paliès, Nathalie Lucas, Alain Guillo, Estelle Andrea, Magali Paliès
• Muzica si glassharmonica: Catherine Brisset
• Adaptare: Louise Doutreligne
• Scenografie: Lucas Jimenez