Direct Jurnale Direct Monde
Ascultaţi


2021 - vara tuturor eşecurilor

capture_decran_2021-08-03_a_19.29.43.png

În Turcia, turişti şi călători au fost evacuaţi uneori cu vasele din cauza incendiilor din staţiunea Bodrum (29 iulie 2021)
În Turcia, turişti şi călători au fost evacuaţi uneori cu vasele din cauza incendiilor din staţiunea Bodrum (29 iulie 2021)
Image source: 
AP

Pe fond de pandemie această vară a anului 2021 este deja una „extremă”, marcată de dereglări climaterice şi mai grave decît în anii precedenţi. Semnalele de alarmă legate de o încălzire globală tot mai rapidă ar trebui să le dea de gîndit şi mai serios celor care pregătesc conferinţa internaţională pe tema schimbărilor climaterice programată, sub egida Naţiunilor Unite, la Glasgow în Scoţia, între întîi şi 12 noiembrie anul acesta. Eşecurile comunităţii internaţionale în privinţa limitării efectelor fenomenului de seră se combină însă, în prezent, şi cu altele, de ordin geopolitic.

În Marea Britanie, cea mai ridicată temperatură înregistrată vreodată s-a produs pe 25 iulie 2019 la Cambridge: 38,7 grade Celsius. Royal Meteorological Society, într-un raport privind situaţia pe anul trecut, îi avertizează însă pe britanici că se pot aştepta în viitor la temperaturi de peste 40 de grade… Altfel spus la momente pe care deocamdată numai ţări din Europa continentală le-au cunoscut…

Cotidianul Le Monde relua recent afirmaţiile unor specialişti care consideră că angajamentele adoptate la Conferinţa pe tema climatului de la Paris în 2015 nu vor putea fi atinse. În urmă cu şase ani reprezentaţii comunităţii internaţionale se angajau să limiteze la doar 1,5 grade Celsius creşterea termperaturii globale pînă la sfîrşitul secolului. Ori, ceea ce se întîmplă acum pe planetă reprezentă o catastrofă în curs de desfăşurare sub ochii noştri, fie că suntem sau nu în vacanţă. Inundaţiile din luna iulie din Germania, Olanda, Belgia şi Marea Britanie, incendiile din ultimele zile izbucnite în Grecia, Turcia, Algeria şi Italia, topirea masivă a calotei glaciare în Groenlanda…

Toate sunt semne. Ca şi incendiile din Siberia, una din regiunile cele mai reci de pe planetă, ca şi dispariţia fluviului Colorado în Statele Unite… În Suedia, în context de încălzire a atmosferei, s-a dezvoltat în ultimii 20 de ani viticultura… Poate că pentru unii acest lucru sună de destul de chic, să poţi comanda la masă vin suedez, dar acest tip de produs nu este semn de normalitate. Cum nu este normal să transporţi cu avionul sau cu vaporul, pe planetă, milioane de tone de produse alimentare de pe un continent pe altul numai de dragul cîştigului. Europa nu are nevoie de nici un kilogram de carne de vită produsă în Argentina şi de nici un litru de suc de roşii produs în China…

Mă văd obligat să recurg la un limbaj mai degrabă literar decît jurnalistic pentru a capta ceea ce simt că se produce sub ochii mei. O planetă obosită, epuizată, maltratată, poluată, ajunsă la capătul puterilor le trimite constant mesaje de avertisment cîtorva miliarde de oameni incapabili să le proceseze, iar atunci cînd avertisment unor oameni care par orbi şi surzi. Uneori aceştia le receptează totuşi dar sunt incapabili să-şi modifice modelul de producţie şi consum.

În felul ei pandemia a fost şi ea un mesaj, un ultimatum, iar la un moment dat, cînd miliarde de pămînteni au intrat în carantină, parcă s-a luminat puţin orizontul, mii de minţi inteligente au spus „acum e momentul să schimbăm ceva”. După frustrările provocate de măsurile sanitare, mai ales în spaţiul occidental, vacanţele au devenit însă marea prioritate… Faptul că unii turişti, aflaţi în Grecia, Italia sau Turcia, au dat însă nas în nas cu focul şi au trebuit să-şi părăsească de urgenţă plaja şi hotelurile reprezintă un alt avertisment transmis umanităţii de o planetă excedată.

Să nu ne facem iluzii, toate aceste dereglări climaterice nu sunt nişte accidente ci tot atîtea eşecuri ale umanităţii în ansamblul ei, şi ale ţărilor puternic industrializate în special. Iar aceste eşecuri de ordin climateric se împeletesc cu altele, poltice şi militare în această vară. Occidentalii, învinşi, părăsesc Afganistanul fără să fi reuşit implementarea democraţiei în această ţară. Un consorţiu al dictatorilor şi al liderilor autoritari s-a format pe planetă şi reuşeşte să pună în defensivă democraţia. Iar Uniunea Europeană riscă să se fisureze din cauza unui grav litigiu legat de sex, gen, orientare sexuală şi model de societate. Alte şi alte eşecuri, legate de incapacitatea comunităţii internaţionale de găsi soluţii la diverse crize regionale, se acumulează ca nişte nori prevestitori de furtună pe cerul umanităţii.

Cea mai mare catastrofă este însă una mentală: mai precis faptul că umanitatea nu reuşeşte să-şi forjeze o inteligenţă colectivă, singura care ar putea s-o ajute să iasă din impas.