Direct Jurnale Direct Monde
Ascultaţi


Tunisia: multiple crize şi tentaţia emigraţiei masive

capture_decran_2021-08-14_a_10.08.01.png

Preşedintele Kaïs Saïed, ales în mod democratic în octombrie 2019, a suspendat pe 25 iulie lucrările Parlamentului şi l-a demis pe primul ministru
Preşedintele Kaïs Saïed, ales în mod democratic în octombrie 2019, a suspendat pe 25 iulie lucrările Parlamentului şi l-a demis pe primul ministru
Image source: 
REUTERS/Zoubeir Souissi

Italia îşi exprimă îngrijorarea în legătură cu marele număr de refugiaţi tunisieni care ajung pe ţărmurile sale, în special pe insula Lampedusa, unii dintre ei fiind jihadişti. Tunisia traversează în prezent o criză profundă, sanitară, economică şi politică, iar pentru mulţi tineri tunisieni singurul orizont posibil este plecarea.

În luna iunie au fost recenzaţi, potrivit unei organizaţii neguvernamentale, 857 de migranţi tunisieni pe insula Lampedusa. În luna iulie numărul acestora a fost de 4307. Vremea bună, propice traversărilor, nu explică totul. Tunisia traversează multiple crize, a fost afectată foarte serios de pandemia de coronavirus, iar de pe data de 25 iulie preşedintele Kaïs Saïed a suspendat parlamentul şi a demis primul ministru.

Ceea ce se întîmplă în Tunisia pare destul de paradoxal. Preşedintele, ales în mod democratic, a suspendat lucrările unui parlament dominat de islamişti, ales şi el în mod democratic. Islamiştii tunisieni, apropiaţi de Fraţii musulmani, încercau de fapt în ţara lor ceea ce alţii au încercat şi în Egipt sau în Algeria, să blocheze orice evoluţie spre democraţie şi stat de drept, recurgînd în strategia lor la mijloace să le zicem constituţionale. Ei dominau în Parlament dar blocau reformele, controlau ministere importante dar îşi orientau acţiunile spre ceea ce îi interesa, şi anume îndepărtarea ţării de Occident şi de valorile europene…

Un alt paradox este că această ţară cu numai 11 milioane de locuitori furnizează un mare număr de jihadişti în zona Magrebului şi în Sahel. Autorităţile italiene afirmă că în jur de 50 de jihadişti tunisieni au fost identificaţi printre migranţii sosiţi pe insula Lampedusa.

Țările occidentale au reacţionat în mod diferit după decizia preşedintelui tunisian Kaïs Saïed de a concentra toate puterile în mîinile sale. Franţa s-a arătat prudentă fără să critice însă iniţiativa preşedintelui tunisian. Parisul ştie că mişcarea islamistă tunisiană Ennahdha, deşi se declară moderată, urmăreşte ceea ce aşa-zişii islamişti moderaţi turci reuşesc, de eexmplu, să facă sub conducerea lui Recep Tayyip Erdogan, mai precis să transforme un stat în principiu laic într-un stat islamist. Statele Unite au cerut însă revenirea cît mai rapidă la calea democratică în Tunisia. Şi Germania a reacţionat cerînd revenirea la ordinea constituţională.

Egiptul, unde preşedintele Abdel Fattah al-Sissi s-a debarasat de Fraţii musulmani printr-o lovitură militară, consideră că Tunisia trăieşte un moment istoric… Turcia şi Qatarul, însă, care sprijină mişcarea islamistă tunisiană, îndeamnă la un dialog între preşedintele tunisian şi opoziţia islamistă.

Filozoful tunisian, Mezri Haddad, fost ambasador al Tunisiei le lîngă UNESCO, explica recent în cotidianul Le Figaro că preşedintele tunisian nu a făcut altceva decît să recurgă la prerogativele Constituţiei pentru a scoate ţara dintr-o situaţie de criză şi de blocaj cauzate de islamişti. Cu siguranţă, spune el, că unii idoţi utili ai islamo-stîngismului din Franţa cred că mişcarea Ennahdha este formată din islamişti moderaţi sau din democraţi musulmani. Adevărul este însă că atît Fraţii musulmani cît şi fanaticii Organizaţiei stat islamic cît şi teroriştii mişcării Al Qaida se hrănesc din aceeaşi doctrină teocrată, totalitară şi teroristă născută în 1928 în Egipt.  

Tunisienii, în marea lor majoritate, îl sprijină pe preşedinte în demersul său, printre obiectivele sale numărîndu-se accelerarea reformelor, eradicarea corupţiei, vaccinarea masivă a populaţiei şi deschiderea unor dosare explozive legate de sprijinul acordat de Ennahdha jihadismului.

Tunisia înregistrează 19 000 de decese din cauza pandemiei, ceea ce raportat la populaţia de 11 milioane de locuitori înseamnă foarte mult. În acelaşi timp mulţi tunisieni nu cred în redresarea ţării, deşi Tunisia a fost singura ţară arabă în care aşa-numita primăvară arabă a reuşit - este vorba de valul revoluţionar declanşat în decembrie 2010. Ceea ce explică şi numărul mare de migranţi tunisieni care ajung în Italia.

Ideal ar fi ca Uniunea Europeană să ajute masiv Tunisia pentru a ieşi din impasul economic şi pentru ca tinerii să nu vadă în emigraţie singura soluţie de viitor. Din păcat Uniunea Europeană nu a reuşit nici pariul mult mai modest de a echilibra economic spaţiul european pentru ca tinerii din Estul Europei să nu plece în masă spre alte orizonturi vestice…