Direct Jurnale Direct Monde
Ascultaţi


Franţa, precum şi alte ţări occidentale, boicotează o conferinţă ONU pe tema rasismului

capture_decran_2021-08-14_a_10.19.02.png

Conferinţa pe tema rasismului patronată de Organizaţia Naţiunilor Unite la Durban în 2001.
Conferinţa pe tema rasismului patronată de Organizaţia Naţiunilor Unite la Durban în 2001.
Image source: 
ONU

Franţa a anunţat că nu va participa pe 22 septembrie la o reuniune convocată de Organizaţia Naţiunilor Unite pentru a celebra Conferinţa pe tema rasismului desfăşurată în urmă cu 20 de ani, la Durban, în Africa de Sud. Motivul este legat de declaraţiile antisemite făcute în contextul acelei Conferinţe de la Durban precum şi ulterior cînd tema a fost reluată în context similar.

Conferinţa pe tema rasismului patronată de Organizaţia Naţiunilor Unite la Durban s-a derulat între 31 august şi 8 septembrie 2001, cu cîteva zile înainte de atacurile teroriste de pe 11 septembrie din Statele Unite. Mai multe ţări şi-au exprimat atunci nemulţumirea în legătură cu tonul adoptat la conferinţă, iar discuţiile au pus în lumină diviziuni puternice legate de chestiuni cum ar fi antisemitismul, colonialismul şi sclavagismul. În 2001 delegaţiile sosite din Statele Unite şi din Israel au părăsit de altfel, în semn de protest, conferinţa. Israelul a fost declarat atunci, în documentele conferinţei, stat rasist.

Franţa boicotează deci aniversarea a 20 de ani de la această conferinţă iar motivul este evocat clar într-un scurt comunicat al Palatulul Elysée: „Preocupat de declaraţiile antisemite pronunţate în trecut în cadrul conferinţei Naţiunilor Unite pe tema rasismului, preşedintele Republicii a decis că Franţa nu va participa la noua reuniune de anul acesta”. Franţa se asociază astfel Statelor Unite, Marii Britanii, Canadei, Israelului precum şi altor ţări europene care şi-au anulat participarea la momentul de aniversare a Conferinţei de la Durban.

Tema, pe hîrtie, este lupta împotriva rasismului, a discriminării rasiale, a xenofobiei şi a intoleranţei. Există însă temeri că Israelul şi problema palestiniană vor figura de fapt pe ordinea de zi.

De mai multe ori în trecut la tribuna ONU au fost făcute declaraţii care în Israel dar şi în alte ţări au fost denunţate ca inacceptabile. În 2009, la Geneva, în cadrul Conferinţei Durban II, preşedintele de atunci al Iranului, Mahmud Ahmadinejad, califica Holocaustul drept o „chestiune ambiguă şi îndoielnică”.

Cotidianul Le Monde arată că preşedintele Consiliului reprezentativ al instituţiilor evreieşti din Franţa, Francis Kalifat, a lansat un apel solemn în direcţia liderilor francezi pentru a se retrage de la această conferinţă aniversară calificată de „mascaradă”. Le Monde reia următoarea afirmaţie a lui Francis Kalifat: „Perversitatea acestei reuniuni rezidă nu doar în diabolizarea obsesională a Israelului, ea rezidă şi în faptul că îi absolvă oarecum pe nazişti”.

Filozoful Bernard-Henri Lévy publică în revista Le Point un articol în care arată de ce Franţa trebuie să boicoteze această conferinţă. Articolul său începe aşa: „O mare infamie se pregăteşte. Este proiectul de celebrare, pe 22 septembrie, la New York, în contextul Adunării generale a Naţiunilor Unite, a aniversării a 20 de ani de la Conferinţa de la Durban.”

Bernard-Henri Lévy reaminteşte că în urmă cu 20 de ani sionismul a fost asimilat cu o formă de rasism, că la Durban delegaţii evrei au fost insultaţi, că au fost toleraţi manifestanţi care incitau la exterminarea evreilor. Numeroase alte declaraţii infame au fost făcute atunci „în umbra protectoare a lui Nelson Mandela, a lui Martin Luther King şi a altor figuri ale luptei anticoloniale”, mai arată filozoful francez. El mai denunţă acte similare intervenite la conferinţa Durban II din 2009 prezidată de preşedintele libian de atunci, Gaddafi, precum şi la conferinţa Durban III din 2011.

Singurul popor desemnat ca fiind discriminat la aceste conferinţe a fost cel palestinian, mai spune Bernard-Henri Lévy care mai enumeră ceea ce nu vor să vadă organizatorii: „Faptul că etnicii tutsi sunt victime ale rasismului hutu, caravanele cu femei şi copii sud-sudanezi aduşi ca animalele şi vînduţi familiilor arabe din nord, femeile din etnia Noubas transformate în sclave sexuale şi marcate cu fierul roşu, milioanele de morţi ale războiului din Angola, genocidul din Darfur, civilii din Sri Lanka prinşi între două focuri, între fundamentaliştii hinduşi şi cei budişti, uigurii în China, intuşabilii din India…”. Prin ce piruetă, damnaţii lumii, la conferinţele de tip Durban, sunt numai palestinienii iar agresorii doar evreii, se întreabă de fapt filozoful francez ajungînd la concluzia că a comemora această conferinţă echivalează cu o infamie.