Direct Jurnale Direct Monde
Ascultaţi


China doreşte mineralele strategice din Afganistan

china_detine_importante_rezerve_de_litiu_folosit_in_special_pentru_bateriile_masinilor_electrice_dar_si_pentru_telefoanele_mobile.jpg

China detine importante rezerve de litiu, folosit în special pentru bateriile masinilor electrice dar si pentru telefoanele mobile.
China detine importante rezerve de litiu, folosit în special pentru bateriile masinilor electrice dar si pentru telefoanele mobile.
Image source: 
STR/AFP

În 2010, United States Geological Survey anunţa existenţa unor resurse minerale, petroliere şi gaziere în subsolul afgan în valoare de peste 1.000 de miliarde de dolari. Altfel spus, de 50 de ori Produsul Intern Brut al acestei ţări muntoase în care abundă rezervele de fier, plumb, cupru, mercur, pietre preţioase, grafit, cobalt, petrol şi gaz. Un eldorado. Rezervele enorme ar putea transforma Afganistan în “Arabia Saudită a litiului”, afirma în 2012 o nota internă a Apărării americane.  Altfel privit, subsolul afgan conţine numeroase minerale indispensabile pentru construcţia de vehicule electrice şi pentru alte tehnologii utilizate în tranziţia energetică ori a realizării de arme. Potrivit Agenţiei Internaţionale pentru Energie, până în 2040 cererea mondială de litiu se va multiplica de 40 de ori. La fel a cobaltului şi a siliciului, materiale considerate «critice» de UE pentru a-şi putea asigura independenţa energetică.

Chiar şi după această retragere americană, Afganistan va continua, fie şi sub regimul talibanilor, să fie terenul de joacă al marilor puteri. De această dată, un nou actor se invită în joc -  China.

Un fost colonel în armata chineză declara pentru New York Times că Beijing este pregătit să umple golul lăsat de americani.

Afganistan este cel mai important rezervor neexploatat din lume cu unele resurse strategice precum litiu, de care China este foarte pofticioasă.

Pe de altă parte, Afganistan participă, din 2016, la «noul drum al mătăsii», acest program gigantesc chinez de construcţie de infrastructuri în afara frontierelor sale. Totuşi, Beijing a investit foarte puţin în Afganistan în mare parte pentru că se afla sub influenţa Washington-ului.

Odată ce iese de sub aripa americană, Afganistan se va putea lăsa, fără reţinere, în mâinile chinezilor.

Cu atât mai mult cu cât Beijing s-a arătat deja deschis unei relaţii cordiale cu talibanii. La finele lui iulie, Abdul Ghani Baradar, numărul doi al mişcării islamiste radicale, a fost bine primit la Beijing de ministrul chinez de Externe.

După ce talibanii au preluat puterea, China a declarat că vrea să «respecte alegerea poporului afgan» şi că speră la o «cooperare amicală» între cele două state.  

Dar asta nu înseamnă că Beijing se va arunca, imediat ce va putea, asupra resurselor naturale afgane în schimbul câtorva împrumuturi pentru dezvoltarea infrastructurii.

De fapt, prioritatea numărul 1 al superputerii asiatice, care împarte 70 de km de frontieră cu Afganistan, este de a se asigura că «terorismul islamist nu se va propaga spre statele vecine", este de părere Angela Stanzel – specialistă în China şi Asia Centrală la Institutul de Afaceri Internaţionale din Berlin. Apoi, de notat că minoritatea musulmană ce este persecutată de autorităţile chineze, uigurii, care sunt consideraţi ca un rezervor de extremişti religioşi periculoşi , nu locuiesc decât la câteva sute de km de frontiera afgană.

La fel de bine, să ne amintim de anii 1990 când militanţi separatişi uiguri îşi stabileau tabere de antrenament în Afganistan cu ajutorul Al-Qaeda iar Beijing obţinuse promisiunea talibanilor că aceşti combatanţi nu vor recurge la violenţe în China. În schimb, China a investit în Afganistan.

Acum, Beijing nu se teme doar de un risc de contagiere jihadistă în China. El vrea să evite o propagare în statele limitrofe a acestui fenomen – Tadjikistan ori Pakistan, unde, China a investit deja.

Chinezii nu au fost jenaţi de prezenţa americană pentru a face afaceri. Ei au obţinut dreptul de a exploata una dintre cele mai importante mine de cupru din lume, situată la 35 de km de Kabul. În plus, chinezii au fost autorizaţi să participe la exploatarea unor zăcăminte de petrol.

Sunt proiecte care deocamdată nu au creat mare lucru, din cauza prezenţei americane în zonă.

Un analist atenţionează că investiţia pentru a construi toată infrastructura ce lipseşte precum şi asigurarea securităţii acesteia– sunt două elemente foarte importante.

Iar chinezii nu au făcut-o  în momentul în care situaţia era ceva, ceva mai calmă, sub aripa americană astfel că este posibil să nu o facă nici acum când condiţiile sunt incerte pe fondul instabilităţii locale.

Iar zăcămintele afgane sunt greu accesibile, trebuiesc construite şosele, linii de tren şi alte infrastructuri pentru a le putea exploata.

Un alt analist francez este de părere că până la urmă China va ceda tentaţiei resurselor afgane şi pentru a arăta că poate face mai bine decât americanii.  Popaganda oficială a început déjà. Statele Unite au fost comparate cu «o putere distrugătoare» în Afganistan - în opoziţie cu China care se doreşte a fi învingătoare.

Aşadar, cred analiştii, nu este o chestiune dacă vor merge sau nu, ci când. Iar pentru asta, talibanii vor trebui să îndeplinească mai multe condiţii: să formeze un guvern pe care Beijing să îl recunoască, să aducă stabilitatea în ţară, să se asigure că terorismul se opreşte la graniţă şi să nu chestioneze maniera în care China se comportă cu uigurii.

Iar noi stăpâni ai Kabul nu ar trebui să spună « nu » căci au nevoie să îşi diversifice sursele de finanţare dar şi o recunoaştere oficială a Chinei – ceea ce nu a fost cazul în anii ’90 şi care i-ar aduce o legitimitate internaţională foarte importantă.

În acelaşi timp, nimic nu poate spune că talibanii se vor rídica la înălţimea aşteptărilor chineze. Este difícil de spus, de fapt, cât timp vor putea să îşi menţină controlul asupra întregului teritoriu. Ori dacă vor putea să contreze dorinţele altor mişcări radicale islamiste, precum Al-Qaeda, de a utiliza Afganistanul pentru a se orienta spre Est.