Procesul atentatelor din 13 noiembrie 2015: mărturiile soţiilor a doi jihadişti francezi, deţinute în Siria

Colegii noştri de la redacţia în limba franceză Muriel Paradon şi Boris Vichith le-au întâlnit pe cele două soţii ale fraţilor Clain în lagărul de la Roj din nord-estul Siriei. Lagărul este în fapt un fel de închisoare în plin deşert sub controlul kurzilor. Ca şi ceilalţi jihadişti încarceraţi acolo, cele două femei pot circula liber în interiorul lagărului dar nu pot ieşi de acolo. Si nici nu pot vorbi oricât cu oricine. Dealtfel, interviurile realizate de colegii noştri se fac „cu ceasul în mână şi sub supravegherea unui paznic kurd”.

Mylène Clain este soţia lui Fabien Clain. Dat drept mort în Siria acum doi ani, jihadistul francez va fi totuşi judecat la Paris începând de săptămâna viitoare în absenţa dovezii formale a decesului său.

Fraţii Fabien şi Jean-Michel Clain reuşiseră să urce sus în ierarhia organizaţiei stat islamic. Ei erau în particular însărcinaţi cu celula mediatică a mişcării teroriste şi în această calitate, fraţii Clain au revendicat prin mesaje audio şi video atentatele de la Paris din 13 noiembrie 2015.

Soţia lui Fabien Clain îl apără însă morţiş pe soţul ei. „Stiu clar că nu este implicat în atentate. Stiu de asemenea că nimeni nu mă va crede pentru că sunt soţia lui. Eu nu am să spun însă ceva care nu e adevărat”

Intrebată de colegii noştri francezi ce părere are despre procesul care începe peste câteva zile, Mylène Clain răspunde după nişte lungi momente de linişte. „Nici măcar nu mă gândesc la proces. Realitatea este că noi am avut tot atâtea victime. Inţeleg că sunt oameni trişti, care plâng ca şi noi. E acelaşi lucru şi aici, şi acolo” spune Mylène referindu-se la bombardamentele coaliţiei internaţionale asupra oraşului Raqqa, fieful ISIS între 2014 şi 2017 şi asupra oraşului Baghuz în 2019, ultima redută a jihadiştilor unde probabil că a fost ucis Fabien Clain.

Dorothée Clain, soţia lui Jean-Michel Clain, ţine colegilor noştri exact acelaşi discurs. Convertită la islam, plecată în Siria cu copii ei, Dorothée este furioasă când evocă moartea a 3 din cei 8 copii ai ei, ucişi, spune ea, în urma unor bombardamente ale coaliţiei. Intrebată de ce a plecat cu copii din Franţa în Siria, Dorothée răspunde foarte serios. „In Franţa nu mai era posibil să-ţi creşti copii aşa cum ne ordonă islamul să-i educăm. Am găsit deci această oportunitate. Califatul islamic a existat dintotdeauna. Orice musulman din lumea întreagă visează să trăiască sub legile lui Allah. E ceva normal” mai spune Dorothée Clain.

Colegii de la RFI care o intervievaseră pe Dorothée Clain şi acum doi ani, după căderea ultimul fief Daech, constată că „discursul radical a rămas acelaşi. Asta cu toate că autoproclamatul califat al statului islamic a domnit 5 ani făcând numai orori: execuţii publice, decapitări, femei reduse la sclavie. Soţiile Clain, aflate pe atunci la Raqqa, aşa-zisa capitală a califatului, puteau cu greu să ignore aceste atrocităţi.”

Atât Mylène cât şi Dorothée le povestesc colegilor noştri soarta fiicelor lor respective, fete pe care jurnaliştii nu le-au văzut însă niciodată. „Una dintre fete are o rană deschisă în permanenţă. Este deci tot timpul infectată şi aici nu există medic pentru aşa ceva. Am cerut ca fata să fie repatriată în Franţa dar cum este fiica mea, nimeni nu face ceva” se plânge Mylène. De partea ei, Dorothée povesteşte cum fata ei de 10 ani a fost ucisă de un glonţ în cap, glonţ care apoi a traversat şi maxilarul unei alte fiice de 15 ani. „Trăieşte un coşmar de doi ani şi jumătate. Aş vrea ca fata mea să fie îngrijită în Franţa. Problema cu Franţa este însă că singura soluţie care ni se propune este încarcerarea mea şi deci separarea de copii mei.”

Autorităţile de la Paris se menţin însă pe poziţii. Doar copii consideraţi vulnerabili vor fi repatriaţi, de la caz la caz. Revenirea jihadiştilor francezi, a soţiilor şi copiilor lor deţinuţi în închisori sau lagăre din Siria – circa 300 la număr numai la Roj - nu este pe ordinea de zi a Franţei.