Direct Jurnale Direct Monde
Ascultaţi


Interviu cu sora uneia dintre victimele româneşti ale atentatelor din 13 noiembrie 2015: Pe Lăcrămioara și pe Ciprian nu o să ni-i aducă nimeni înapoi

img-20210905-wa0007.jpg

Surorile Pop: Lăcrămioara (în mijloc), Nicoleta (în dreapta) si Mia (în stânga).
Surorile Pop: Lăcrămioara (în mijloc), Nicoleta (în dreapta) si Mia (în stânga).
Image source: 
Nicoleta Pop

Miercuri 8 septembrie începe la Paris procesul atentatelor din 13 noiembrie 2015. Atacurile jihadiste, comise la Stade de France, în sala Bataclan şi pe terasele unor cafenele pariziene, au făcut 130 de morţi şi circa 400 de răniţi. Printre cei ucişi de rafalele teroriştilor la cafeneaua La Belle Equipe, un cuplu de tineri români, Lăcrămioara Pop, 29 de ani, şi Ciprian Calciu, 32 de ani. Cei doi aveau un băiat de 18 luni iar Lăcrămioara mai avea o fată de 11 ani. La procesul de la Paris, descris drept „procesul secolului”, s-au constituit circa 1.800 de părţi civile – familii şi apropiaţi de victime, etc. Printre acestea se numără şi familia Pop, după cum i-a confirmat Nicoleta Pop, sora Lăcrămioarei, colegului nostru Vasile Damian în interviul care urmează.

Nicoleta POP: „Eu și toată familia Pop ne-am constituit parte civilă la proces. Suntem reprezentați de avocatul Antoine Casubolo Ferro. E un avocat extraordinar de bun. Țineți cont că pe partea reprezentării noastre în tribunal în legătură cu consiliul de familie și alte lucruri nu ne-a facturat niciodată. Pentru mine a fost foarte simplu de la început. Vorbește limba italiană. Eu nu vorbesc prea bine limba franceză. A fost extraordinar.”

Vasile DAMIAN: E important pentru dumneavoastră și pentru familia dumneavoastră să fiți reprezentată la acest proces?

N.P: „Normal că este foarte important să fim reprezentați la proces. Din păcate, Lăcrămioara și Ciprian fac parte din acele victime ale atentatului.”

V.D: Ce așteptări aveți de la acest proces?

N.P: „E normal ca legea să își urmeze cursul și să fie pedepsite persoanele care au făcut acest gest inimaginabil, care nu poate fi spus în cuvinte. Nu ne așteptăm decât ca legea să își urmeze cursul și să fie pedepsiți. Pe Lăcrămioara și pe Ciprian nu o să ni-i aducă nimeni înapoi. Doliul nu o să se termine niciodată. Rămâne o durere foarte mare, inimaginabilă. Îmi tremură vocea când vorbesc. Pentru noi este un fapt dureros încă. Nu e ușor să vorbim. Eu încă nu reușesc să vorbesc clar și sigur. Nu pot. Eu încă nu reușesc. Pentru mine cel puțin nu e un lucru simplu.”

V.D: În acești 6 ani care au trecut de la atentate, ați încercat să aflați mai multe, ce s-a întâmplat, cum s-a întâmplat? Ați fost la Paris să vedeți locul?

N.P: „La început am vrut să fiu curajoasă și am fost la locul unde s-a întâmplat, dar m-am simțit foarte rău și nu am reușit să încerc să caut altceva. Am fost la început, chiar în primele zile, dar pentru mine a fost foarte șocant. În rest nu sunt încă în măsură nici măcar să mă uit pe documente să văd cum se numesc atentatorii. Nu am vrut să știu nimic nici de la comisariat, nici de la morgă. Nu am vrut să văd documentele. Încă nu sunt în stare să mă uit peste ele. Au trecut 6 ani și încă nu reușesc. Încă nu am depășit doliul. Nu suntem în măsură să dăm o declarație și nici nu am luat legătura cu alte persoane. Nu am contactat pe nimeni.”

V.D: Există în Franța un fond de despăgubire a victimelor atentatelor. Dumneavoastră, ca membră a familiei Lăcrămioarei, ați beneficiat de el, vi s-a propus? Ați avut ajutoare din partea francezilor sau nu?

N.P: „Mi s-a propus, dar am refuzat. Copiii au fost despăgubiți. Mama a fost despăgubită.”

V.D: Când spuneți copiii, vă referiți la Kevin și la Tania?

N.P: „Da, Kevin și Tania au fost despăgubiți. Nu a fost o sumă mare, dar le este suficient să meargă înainte până la vârsta de 18 ani.”

V.D: Ați fost în contact cu asociații franceze de victime? Există nenumărate la Paris care vor fi prezente la acest proces, care s-au constituit părți civile. Sunteți în legătură? V-au contactat?

N.P: „Da, am fost contactați la început. Ne-a fost consiliat avocatul pe care îl avem momentan.”

V.D: Autoritățile române v-au ajutat în vreun fel?

N.P: „Doamnele de la ambasada României la Paris au fost extraordinare. Ne-au ajutat cu ce au putut. În măsura în care aveam nevoie au fost foarte disponibile. Țin să le mulțumesc enorm.”

V.D: Dacă ar fi să ne descrieți în câteva cuvinte ce trăiți acum în ajunul procesului, ce resimțiți?

N.P: „E doar o redeschidere a durerii, a rănii pe care încă o avem.”

V.D: Probabil că sunteți foarte apropiați de familia lui Ciprian. Vedeți des copiii Lăcrămioarei și ai lui Ciprian?

N.P: „Din păcate nu îi văd des din cauza covidului. Înainte de covid mergeam destul de des la Paris. Acum cu covidul nu m-am mai deplasat, din păcate. Ultima oară i-am văzut în iulie 2019. Din păcate nu ne vedem prea des.”

V.D: O să veniți la Paris în perioada procesului? Procesul o să dureze 7–8 luni. Se termină la sfârșitul lui mai 2022.

N.P: „Sunt în legătură cu avocatul. Probabil că la una dintre audieri o să fiu prezentă, dar nu am stabilit exact momentan. Asta dacă reușesc. Într-un fel aș merge. Într-un alt fel încă nu sunt capabilă. E foarte complicat și foarte dureros.”

 
Interviu cu sora uneia dintre victimele româneşti ale atentatelor din 13 noiembrie 2015