Ziua a doua procesului atentatelor din 13 noiembrie 2015: Salah Abdeslam provoacă din nou Curtea şi încearcă să-i dezvinovăţească pe unii dintre co-acuzaţi

Ziua de joi se anunţa lungă şi liniştită, unii poate ar fi spus plictisitoare. Ca şi o bună parte a zilei de miercuri, avocaţii părţilor civile urmau să vină la bară, în ordine alfabetică, unul câte unul, pentru a confirma sau nu statutul de victimă al clienţilor lor respectivi. De asemenea, tot joi era ultima şansă ca pe lângă cele 1765 de părţi civile déjà constituite să se constituie unele noi – de exemplu victime care până acum nu ştiau ce să facă sau nu vroiau să o facă.

In deschiderea audienţei, cu o jumătate de oră întârziere faţă de program, se încinge în sală o dezbatere extrem de tehnică legată de admisibilitatea unor noi părţi civile morale precum Sala Bataclan, oraşele Paris şi Saint-Denis, şamd . Participă la discuţii preşedintele curţii, reprezentantul parchetului şi diverşii avocaţii ai părţilor civile. Toată lumea din sală are însă dreptul să intervină, regulă de care profită Salah Abdeslam. Principatul acuzat al procesului, venit joi îmbrăcat într-un tricou cu mâneci lungi tricolor – alb sus, negru jos şi o dungă roşie la mijloc – se adresează astfel Curţii. «Vreau să ştiu dacă victimele din Siria şi Irak vor putea lua cuvântul aici». Preşedintele Périès încearcă să-l întrerupă pe jihadist dar acesta insistă. «Lăsaţi-mă să termin. Inţelepciunea impune ca o pedeapsă dată omului să intervină după ce acesta a fost judecat, nu înainte. Suntem aici toţi presupuşi nevinovaţi. De ce suntem atunci sancţionaţi dacă încă nu am fost judecaţi ? Intreb aşa pentru că eu oricum nu sunt de acord cu justiţia Dvs». Magistratul încearcă din nou, cu calm, să-l oprească pe Abdeslam din pledoaria lui. Degeaba. Acesta continuă. «Nu fiţi egoist domnule preşedinte. Există aici şi alte victime. Iată, lângă mine, în boxă sunt Mohamed Amri, Hamza Attou şi Ali Oukaldi. La Molenbeek, de unde venim toţi, există multă generozitate. Aceşti oameni mi-au adus servicii, m-au dus cu maşina în cutare şi cutare loc din generozitate, fără să-mi ceară nimic în schimb. Nu ştiau nimic despre viaţa mea, nimic. Ori azi, ei stau în puşcărie când nu au făcut nimic.» Continuarea afirmaţiilor nu se mai aude pentru că preşedintele Curţii a decis să-i taie microfonul. Inainte să suspende audienţa pentru un sfert de oră, Jean-Louis Périès i se adresează presupusului terorist: «Domnule Abdeslam, aţi avut 5 ani la dispoziţie ca să daţi explicaţii. Vreţi tocmai acum să vorbiţi. E bine dar nu este momentul. Acum suntem într-o dezbatere tehnică».

Ziua a treia a procesului, vineri, este consacrată citării martorilor şi Raportului preşedintelui. E vorba de rezumatul celor peste 500 de volume câte numărul dosarul acestui proces gigantic. Textul a fost întocmit de magistraţii parchetului anti-terorist care au instruit dosarul de 4 ani şi jumătate iar el este citit de preşedintele Curţii. Va fi prima zi a procesului în care, vrând-nevrând, se vor reaminti – cert, pe scurt – faptele oribile petrecute acum 6 ani. O zi grea aşadar în perspectivă pentru supravieţuitori şi familiile victimelor.