Direct Jurnale Direct Monde
Ascultaţi


"Ils sont fous ces Français…" - periplu cu maşini de colecţie în România

capota_ridicata.jpg

Image source: 
MV

La sfîrşitul lunii august şi începutul lunii septembrie România a fost străbătută, pe drumuri secundare, de un convoi de maşini franceze mai speciale… Maşini de colecţie de fapt, sunt celebrele Citroën avînd doar doi cai putere, foarte populare în anii 60 şi 70 în Franţa… Convoiul de 25 de maşini a pornit pe data de 18 august de la Cluj, iar periplul urmează să se termine tot la Cluj pe 17 septembrie. Colegul nostru Matei Vişniec i-a întîlnit pe aceşti francezi amatori de vechi maşini şi de experienţe turistice speciale la Suceviţa, şi a realizat următorul reportaj.

Pe data de 6 septembrie locuitorii comunei Suceviţa au rămas oarecum stupefiaţi văzînd cum în jur de 50 de francezi îmbarcaţi în 25 de maşini de colecţie le traversează satul pentru a poposi timp de o noapte la pensiunea Casa cu cerbi. Acolo i-am întîlnit şi eu, oarecum la fel de mirat că aceşti oameni au avut curajul de a străbate România în maşini care mi s-au părut fragile…

Expediţia este însă organizată după toate regulile artei. Trei mari vehicole de teren însoţesc convoiul, ele fiind de fapt vehicole-atelier, dotate cu tot ce trebuie, inclusiv cu aparate de sudură, pentru a repara eventualele maşini căzute în pană. De altfel cînd am ajuns în curtea pensiunii în jur de cinci maşini aveau capota ridicată şi în jurul lor se agitau, cu tot felul de scule, proprietarii lor ajutaţi de echipa tehnică a expediţiei.

Folosesc cuvîntul expediţie pentru că mi se pare potrivit pentru ceea ce şi-au propus aceşti francezi de diverse vîrste şi profesii, unii dintre ei fiind pensionari: şi anume să descopere ţări străine conducînd maşini de colecţie pe drumuri secundare sau forestiere, fără să se grăbească. În România ei au străbătut Transilvania, au trecut prin Maramureş, au ajus apoi în Bucovina, au vizitat mănăstirile, s-au îndreptat apoi spre Lacul Roşu, Horezu, Cisnădioara… Tot traseul a fost explorat iniţial de o echipă restrînsă cu cîteva luni înainte de declanşarea operaţiunii. Iar în ce priveşte cazarea, ei au adoptat alternanţa: cînd în corturi sub cerul liber, cînd în pensiuni.

Expresia Ils sont fous ces Français mi-a venit imediat în minte, cu o notă de admiraţie, văzîndu-i cu cît entuziasm şi cu cîtă pasiune îşi îngrijesc maşinile şi acceptă lipsa de confort din ele şi chiar confruntarea cu neprevăzutul, cu intemperiile, cu drumurile proaste… La Pensiunea Casa cu cerbi au avut însă un moment de revelaţie pentru că au fost găzduiţi în case tradiţionale româneşti, adevărate muzee ale civilizaţiei rurale, dotate însă cu tot confortul. Casa cu cerbi, un veritabil exemplu de conservare a patrimoniului ţărănesc, este realizarea unui coplu româno-francez, Doiniţa şi Bernard Houliat, îndrăgostiţi amîndoi de Bucovina şi de comuna Suceviţa unde se află şi celebra mănăstire… Doiniţa şi Bernard primesc deseori turişti străini, şi mai ales francezi, în pensiunea lor cu totul şi cu totul specială, de fapt un mic complex de mai multe case ţărăneşti salvate şi restaurate.

Despre periplul celor 25 de maşini de colecţie venite din Franţa, Doiniţa Houliat mi-a dat cîteva detalii interesante:

„Am primit în curţile noastre nişte prieteni speciali care au venit din Franţa, unii direct cu maşinuţele lor, alţii le-au transportat cu camionale pînă în România. Dar sunt nişte maşini speciale, adică sunt acele vechi maşini de doi cai putere, dar care au fost amenajate pentru a putea parcurge distanţe mari, pentru a vizita locuri deosebite. Unii au avut curajul de a le transforma în vehicole patru ori patru sau în caravane pentru a dormi în ele, şi traversează munţii noştri, traversează România noastră din Maramureş în Bucovina şi înapoi în Transilvania, foarte doritori să descopere ţara altfel, adică în aceste maşinuţe mici, dar foarte curajoase pentru că sunt, repet, adaptate, adică au altfel de motoare… Dar sunt excepţionale, un adevărat spectacol vizual, sunt verzi, sunt galbene, roşii, albe, cu fel de fel de inscripţii. S-au oprit la Suceviţa o seară încîntaţi să descopere regiunea, încîntaţi să treacă Pasul Ciumîrna, Pasul Mestecăniş, Pasul Prislop. Tot itinerariul le-a plăcut în mod deosebit.”  

La Citröen deux chevaux este o maşină care are un loc afectiv special în inima francezilor. Ea a fost produsă de firma Citroën între 1948 şi 1990 şi s-a vîndut în peste cinci milioane de exemplare. L-am invitat pe Bernard Houliat să ne vorbească despre această maşină devenită un simbol social… Bernard Houliat este poate francezul care cunoaşte cel mai bine România, el a şi redactat de altfel în urmă cu peste 15 de ani un remarcabil ghid turistic dedicat României, şi a fost directorul Institutului Cultural Francez de la Cluj:

„Este vorba de un grup de prieteni, ei nu formează o asociaţie structurată, am putea spune mai degrabă că formează o sectă de amatori de maşini de doi cai putere… Cum bine ştim Citroën doi cai putere a fost maşina tinerilor din anii 60 şi 70… Dar nu doar maşina tinerilor, mulţi francezi străbăteau cu ea satele Franţei, eu însumi am avut o maşină de acest tip în anii 70. Era o maşină foarte ieftină, uşor de întreţinut, uşor de reparat, nu era sofisticată, iar pentru tineri şi pentru oamenii cu venituri modeste reprezenta ceva formidabil, era maşina populară prin excelenţă. Cei care au venit acum la Suceviţa formează deci un grup de nostalgici ai acestei maşini, ei au utilizat-o în tinereţea lor, în anii 60 şi 70, şi continuă se venereze această maşină, şi în fiecare an se întîlnesc pentru a face cîte un tur în diverse ţări din întreaga lume. Ei au fost în China, în Rusia, în Chile, în Argentina, în Maroc, în Mongolia… Peste tot… Cînd se duc în America latină, de exemplu, maşinile lor sunt transportate pe vapoare iar ei iau avionul pînă la Buenos Aires sau Sao Paolo. Pentru acest tur în România, maşinile lor au fost transportate cu camioanele pînă la Cluj, unde a fost baza de plecare, iar cei mai mulţi dintre şoferi au venit cu avionul.”

Personal mi-a făcut mare plăcere să stau de vorbă cu unii dintre participanţii la această aventură tehnică, turistică şi umană, şi să le ascult comentariile şi impresiile legate de România. Şi încă o dată am avut, cum mi se întîmplă de mulţi ani, confirmarea faptului că străinii care află informaţii despre România numai din presa scrisă sau de la televizor, atunci cînd ajung efectiv pe teritoriul românesc îşi schimbă total impresia ba chiar se indignează că au fost dezinformaţi. România reală este de fapt altceva decît clişeele vehiculate de imperiul mediatic.