Direct Jurnale Direct Monde
Ascultaţi


Revoluţie ecologică în Norvegia, sau de ce busola arată nordul

jonas_gahr_store.jpeg

 Liderul Partidului laburist norvegian, Jonas Gahr Støre, la o reuniune la Oslo, pe 13 septembrie 2021.
Liderul Partidului laburist norvegian, Jonas Gahr Støre, la o reuniune la Oslo, pe 13 septembrie 2021.
Image source: 
Javad Parsa / NTB / AFP

În Norvegia stînga a cîștigat luni 13 septembrie alegerile legislative după ce timp de opt ani s-a aflat în opoziţie. Liderul partidului laburist, Jonas Gahr Stoere, un milionar de stînga care a făcut studii în Franţa, ar urma să fie viitorul prim-ministru.

Cinci partide de opoziţie savurează de fapt această victorie, și împreună ele ar putea controla o sută dintre cele 169 de locuri ale Parlamentului monocameral norvegian, ceea ce ar însemna majoritate absolută. „Norvegia a transmis un mesaj clar: alegătorii arată că poporul norvegian dorește o societate mai echitabilă” a declarat, după afișarea rezultatelor, Jonas Gahr Stoere.

În vîrstă de 61 de ani, liderul laburist norvegian și-a axat campania pe protejarea „oamenilor de rînd”, deși după cum arată un comentator al Agenţiei France Presse, el este departe de a fi un „om de rînd” și nici nu este sigur că ar fi foarte familiar cu problemele acestei categorii de cetăţeni. Averea sa este estimată la 14 milioane de euro, obţinuţi din vînzarea unei intreprinderi familiale. De notat că între 2005 și 2012 el a fost ministru de externe în guvernul condus de Jens Stoltenberg, omul care ulterior a fost numit în fruntea Alianţei Atlantice.

Iată deci că în Norvegia un milionar își propune acum să lupte împotriva inegalităţilor sociale, ceea ce reprezintă oarecum un paradox. Norvegia uimește însă lumea și cu alte paradoxuri. Potrivit specialiștilor, ea este una dintre ţările cele mai egalitare din cadrul Organizaţiei pentru Cooperare și Dezvoltare Economică, forum reunind 35 de democraţii. Tot în Norvegia, însă, în timpul guvernării de dreapta din ultimii opt ani, numărul de milionari s-a dublat. Jonas Gahr Stoere este omul care promite renunţarea treptată la petrol, ceea ce reprezintă un alt paradox dacă ţinem cont că Norvegia deţine cele mai mari rezerve de aur negru din Europa occidentală.

Despre Jonas Gahr Stoere, calificat de unii drept un tehnocrat chic, se mai spune că s-a angajat într-o „călătorie de clasă în sens invers”, în sensul că s-a născut într-o familie bogată, că s-a format într-un mediu elitist, pentru a deveni însă un lider de stînga și a cîștiga alegerile cu un program social și ecologic. În calitate de ministru de externe el a reușit să păstreze un dialog constructiv cu Rusia, iar despre omologul său rus Serghei Lavrov el a spus, la un moment dat, în glumă, că îl vede mai des decît își vedea propria soţie.

Faptul că busola arată nordul reprezintă acum o metaforă pentru ceea ce se întîmplă în ţările nordice de la care sudul Europei, și chiar și estul, au multe de învăţat. Tările din nordul Europei au dat tonul în multe privinţe, unele legate de drepturile sociale, altele de comportament ecologic. Cele cinci ţări nordice, Norvegia, Suedia, Finlanda, Danemarca și Islanda, bastioane ale social-democraţiei, vor fi în curînd, toate, conduse de partide de stînga, mai scrie Agenţia France Presse. Ele încep să devină și un model în materie de tranziţie ecologică și de dezvoltare durabilă. Acest ultim concept s-a născut de altfel în Norvegia, în 1987, unde populaţia întreţine un adevărat cult pentru păduri și implicit pentru prezervarea biodiversităţii. Tot Norvegia a fost una dintre primele ţări care a introdus un impozit pe poluare. Norvegia s-a angajat într-o reducere spectaculoasă a emisiilor de bioxid de carbon pînă 2030, în curînd toate mașinile sale vor fi electrice iar în fiordurile norvegiene nu vor mai circula decît vase electrice…

Toate aceste iniţiative sunt lăudabile, dar mai rămîne de rezolvat o contradicţie profundă: Norvegia și-a construit bunăstarea și bogăţia pe exporturile de petrol și gaze, ceea ce înseamnă poluare în alte zone ale lumii. Ea mai este considerată ca fiind cel de-al șapterea exportator mondial de bioxid de carbon, chiar dacă la ei acasă norvegienii sunt pionieri în materie de ecologie. Comuniștii norvegieni s-au asociat partidelor de opoziţie cu un program radical: renunţarea imediată la petrol, ceea ce liderul laburist nu poate accepta. Rămîne însă de văzut dacă el va reuși să piloteze, cu busola sa politică, ieșirea treptată a Norvegiei din contradicţiile sale, din paradoxurile sale și mai ales din era petrolului.