Direct Jurnale Direct Monde
Ascultaţi


Cronica bilingvă / La Chronique bilingue N° 221. "Journées ensoleillées" pentru iarna care vine

vendange_0_0.jpg

Image source: 
©FRANCOIS NASCIMBENI/AFP

Cum toamna se anunţă deja la orizont, scriitorul Virgil Tănase ne propune în cele ce urmează o cronică bilingvă despre culesul viilor. Veţi afla cum se derula, sau de derulează încă, acest moment festiv și chiar sacru în unele regiuni din România, și cum se derulează în Franţa.

C’était une des grandes frustrations de mon enfance. De ce temps-là, je passais les dernières semaines avant le jour funeste de la rentrée des classes, la țară, la rudele mele de la Ineu, târg mândru, cu cetate, două biserici mari, cu cazarmă și două poduri peste Criș, unul de piatră celălalt de fier. Și nu vă pot spune tristețea cu care, în buza lui septembrie, je prenais l’allée bordée d’immenses châtaigniers de la petite gare qui ressemblait elle-même à une charmante maison paysanne, cu pridvor larg, mărginit de zaplazuri frumos fierestruite ca și șipca frontonului de scândurici susținut par des piliers ouvragés de fer forgé.

Enfant de la ville, j’étais irrémédiablement privé de ces fêtes dont les gosses du lieu, en exagérant sans doute la magnificence, me contaient monts et merveilles, și care nu porneau decât după Ziua Crucii, când se începea culesul viilor. Ineul era în plinul podgoriilor Miniș-Măderat care se întind pe munții Zărandului – si l’on peut les nommer ainsi – care nu urcă decât puțin peste 800 de metri, mais dont l’exposition et le sol permettent aux gens de la région d’obtenir des vins agréables en bouche, discrètement parfumés et cléments, vinuri de viață dulce, pe care nu le-nchizi în pivniță pentru că-ți sunt prietenii de fiecare zi.

Și, Doamne ! câte nu mi se povesteau despre sfârșiturile de după-amiază când, după ce se lăiau, culegătorii, unii de vârsta mea, băieți și fete, aprindeau foc, prăjeau cărniță  înșirată, printre felii de clisă și bucăți de ceapă, pe țepușe lungi, strângând zeama pe felii mari de pită cât roata carului... Ils racontaient des histoires, chantaient et parfois dansaient tout en buvant le jus de ces raisins que le pope avait béni le premier jour des vendanges, care nu trebuie să fie o vineri, zi de post, et qu’écrasaient sous leurs talons lavés impérativement à l’eau de source, ridicându-și până la genunchi poalele fustelor de sărbătoare, uniquement les jeunes filles qui comptaient se marier dans l’année.

Asemenea obiceiuri firești într-o țară unde doar în vârf de munte nu se face licoarea dont l’usage est, selon Rabelais, ce qui distingue l’homme « des autres créatures terrestres », se regăsesc în toate colțurile țării numite, după regiune, Carstovul viilor, Viniţel, Viniceriu și-n multe alte feluri, venite toate din străvechimea noastră qui impose de ne pas boire le jus de l’année avant de verser quelques gouttes sur terre pour nos morts et de laisser sur pied la dernière grappe qui appartient à Dieu.

Nu altfel stau lucrurile în Franța, sora noastră podgoreancă, care și ea socoate că culesul viilor trebuie să fie prilej de sărbătoare. En Bourgogne le vigneron qui a fini de vendanger parcourt avec de grands cris le village pour l’annoncer et convier les gens à un grand repas : c’est La Polée. En Champagne, Le Cochelet, prilejuiește o distracție mai ciudată : mesenii îmbată un cocoș amuzându-se de împiedicăturile lui în care fără îndoială le recunosc pe ale lor. Dans le Mâconnais et dans les vignobles du Beaujolais, ce festin avec une bonne soupe et un plat de viande en sauce se nomme La R’voule. Du côté du Bordelais les gens du lieu fêtent La Gerbaude, nume care vine de la jerba de flori și ramuri verzi care împodobește căruța cu ultimii struguri ai recoltei din anul respectiv.

Spre mângâierea noastră, ceux des villes qui vivions loin des grands vignobles, à peu près au même moment nous voyions les jardins de nos troquets se parer de clôtures de roseaux aux panaches d’un brun cuivré în jurul cărora se ițea încă înainte de ora prânzului fumul pastramei de oaie friptă la grătar. Mustăriile, cu musculițe atrase ca și noi de zeama dulce a strugurilor veneau să răscumpere însingurarea orășeanului căruia asfatul i-a rupt talpa de țarina lui firească.

A l’heure des vendanges qui marque aussi le moment où le soleil décline pour préparer l’hiver, e poate bine să ne aducem aminte că-n binecuvântata Provence – où l’on fait le savoureux châteauneuf-du-pape mais aussi le radieux bandol et le vertigineux gigondas – o vorbă din vechimea latină spune că o zi fără vin e ca o zi fără soare.