Direct Jurnale Direct Monde
Ascultaţi


Franţa: este posibilă o a „treia cale” în contextul rivalităţii dintre China și Statele Unite?

1920px-virginia_class_submarine.jpg

Submarin nuclear de atac american de tip Virginia
Submarin nuclear de atac american de tip Virginia
Image source: 
Wikipedia

Un triplu eșec: politic, industrial și diplomatic. Așa este considerată în Franţa, de unele voci ale opoziţiei, anularea fabulosului contract din 2016 prin care Australia urma să achiziţioneze 12 submarine franceze pentru suma de 56 de miliarde de euro. Dincolo de acest revers Franţa se vede însă în situaţia de a se repoziţiona într-un context geopolitic dominat în prezent de rivalitatea dintre Statele Unite și China.

Franţa rămîne un „partener vital” în regiunea Pacificului, a afirmat șeful diplomaţiei americane Antony Blinken după ce Australia a anunţat că renunţă la submarinele convenţionale franceze pentru a se dota cu submarine nucleare americane. Slabă consolare verbală după ce Franţa pierdut ceea ce presa hexagonală numea „contractul secolului”. Greu de spus însă dacă președintele Emmanuel Macron și diplomaţia franceză ar fi putut face mai mult pentru menţinerea acestui contract într-o lume a cărei configuraţie s-a modificat profund în ultimii 5 ani, adică din 2016 încoace.

În 2016 la Hong Kong funcţiona încă democraţia. În prezent regimul comunist chinez controlează total fosta colonie britanică încălcînd de fapt înţelegerea în virtutea căreia această enclavă fusese retrocedată Chinei. În 2016 relaţiile comerciale dintre Australia și China erau încă bune. În prezent China sancţionează puternic Australia întrucît guvernul de la Canberra refuză investiţiile chineze în sectoarele strategice ale economiei australiene. În 2016 Donald Trump nu era încă președinte al Statelor Unite și nu începuse încă decuplarea celor două mari economii ale lumii, cea americană de cea chineză. Din 2016 încoace s-a mai întîmplat însă ceva, o pandemie mondială a pornit din China și întreaga lume a constatat că regimul comunist de la Pekin nu a permis nici cea mai mică transparenţă pentru identificarea cauzelor și a surselor… Trebuie oare să ne mirăm că Australia, care se simte în prima linie a ameninţării chineze, mizează pe Statele Unite pentru securitatea sa? Oare nu întîlnim aceeași atitudine și în Estul Europei, unde Polonia și ţările baltice de exemplu tot pe americani se bazează pentru a nu fi înghiţite în sfera de influenţă a Moscovei?

Cotidianul Le Figaro arată că faimosul contract semnat de Franţa cu Australia începuse să suscite reproșuri și critici în Australia chiar din 2017. Grupul francez a emis noi pretenţii financiare, au fost înregistrate unele întîrzieri… Iar în ultimă instanţă responsabilii de la Canberra au considerat că submarinele nucleare americane sunt mai greu de detectat de chinezi și că ar corespunde mai bine intereselor securitare ale Australiei decît submarinele convenţionale franceze.

Într-un comunicat oficial Franţa și-a exprimat profunda nemulţumire că nu a fost consultată în calitate de aliat în contextul formării noului parteneriat strategic dintre Statele Unite, Marea Britanie și Australia. Cu atît mai mult cu cît în zona Oceanului indian și Pacific trăiesc două milioane de francezi și sunt staţionaţi 7000 de militari francezi. Parisul s-a trezit în faţa unui fapt împlinit și constată de fapt că Joe Biden apără interesele Americii în primul rînd cu aceeași brutalitate cu care o făcea Donald Trump. 

Este oare posibilă o a treia cale pentru o putere mijlocie ca Franţa, în contextul rivalităţii tot mai virulente dintre China și Statele Unite? În 1966, generalul De Gaulle, pentru a se distanţa de americani și a-și extinde marja de manevră diplomatică pe plan internaţional a retras Franţa din Alianţa Atlantică. În prezent se vede că și Marea Britanie, separîndu-se de Uniunea Europeană, înţelege să joace un rol major pe plan internaţional, de unde acest pact militar, tehnologic și securitar cu Statele Unite și Australia. Se mai vede și faptul că Statele Unite preferă să dea rapid uitării eșecul din Afganistan, care devenise un front minor și un proiect insignifiant, pentru a se concentra pe ceea ce va fi cu siguranţă înfruntarea secolului, adică înfruntarea cu China. Toate aceste elemente și multe altele sunt analizate cu siguranţă în prezent atît la Paris cît și la Bruxelles pentru că Uniunea Europeană înţelege din nou că axa lumii s-a deplasat în Pacific. Europenii ar fi bine însă să urmărească cu atenţie și o altă ameninţare, cea a Rusiei care înghite complet Republica Belarus și în prezent efectuează manevre militare spectaculoase ca un avertisment lansat Alianţei Atlantice.

Ciudat cum lumea se întoarce la cursa înarmărilor și la rivalităţi care păreau atenuate pe fond de pace și de globalizare tehnologică și comercială. Deceniul al treilea al acestui secol pare pus sub semnul escaladării tensiunilor și a rivalităţilor.