Direct Jurnale Direct Monde
Ascultaţi


Franţa în aşteptarea unor explicaţii americane în contextul „crizei submarinelor”

capture_decran_2021-09-20_a_17.28.26.png

Ministrul francez de externe Jean-Yves Le Drian care a denunţat în termeni duri  „trădarea” aliatului american
Ministrul francez de externe Jean-Yves Le Drian care a denunţat în termeni duri „trădarea” aliatului american
Image source: 
AP - Jens Schlueter

Continuă să facă valuri în lume, cu un accent special la ONU, criza submarinelor, cum este numită uneori în presă decizia Australiei de a nu mai cumpăra submarine convenţionale franceze ci submarine nucleare americane. În seara zilei de luni 20 septembrie, în contextul Adunării generale a Organizaţiei Naţiunilor Unite, miniştrii de externe au Uniunii Europene urmau să se reunească pentru a discuta despre implicaţiile pactului de securitate semnat între Statele Unite, Australia şi Marea Britanie. Franţa, de partea ei, îşi exprimă nemulţumirea printr-o serie de gesturi diplomatice şi declaraţii.

Între Franţa şi Statele Unite au mai existat momente de tensiune, dar mulţi observatori consideră că niciodată reacţia Parisului nu a fost atît de vehementă ca în actualul context. În 1956 Franţa şi Marea Britanie au vrut să reia controlul Canalului de Suez naţionalizat de egipteni, dar Statele Unite s-au opus. Acel moment a reprezentant o primă breşă în tabăra aliaţilor occidentali victorioşi după al doilea război mondial.

Un alt moment delicat în relaţiile dintre Paris şi Washington a fost în 1966 cînd generalul De Gaulle a retras Franţa din Alianţa Atlantică. În 2003 preşedintele francez Jacques Chirac s-a opus categoric războiului din Irak lansat de americani în fruntea unei coaliţii internaţionale, ceea ce a dus atunci la o vastă campanie mediatică anti-franceză în Statele Unite şi în alte ţări aliate cu americanii. În 2017 preşedintele francez François Hollande a ordonat bombardamente în Siria întrucît preşdintele Bashar al-Assad utilizase arme chimice împotriva adversarilor săi, dar Barack Obama, la ora aceea locatar al Casei Albe, a anulat în ultimul moment operaţiunea. Şi atunci Parisul şi-a exprimat consternarea şi nemulţumirea faţă de aliatul său american…

Ceea ce în prezent pare să-i deranjeze cel mai mult pe francezi nu este atît pierderea contractului cît stilul, efectiv lipsit de eleganţă şi de scrupule, în care a manevrat Joe Biden pentru a impune viziunea Americii în zona oceanelor Indian şi Pacific.

În limba franceză există o expresie, jouer dans la cour des grands, a juca în curtea celor mari. Trebuie să ne imaginăm o şcoală şi două curţi de recreaţie, una mare pentru elevii mari şi alte mică pentru elevii mici…

Ori, în cazul de faţă, Statele Unite se poartă ca şi cum Franţa nu ar mai avea atuurile unei mari puteri pentru a fi acceptată în curtea celor mari. Şi aceasta în ciuda faptului că Franţa este o putere nucleară, că este membră permanentă a Consiliului de Securitate ONU,  că unii experţi o consideră a cincea economie mondială… Franţa mai dispune de a doua mare reţea de ambasade şi consulate în lume, după State Unite, dispune de forţe militare în Africa şi în Asia şi este în prezent, în context post-Brexit,  singura ţară europeană capabilă să lanseze operaţiuni militare în zone de conflict îndepărtate…  

Peste cîteva zile preşedintele francez Emmanuel Macron urmează să aibă o discuţie explicativă prin telefon cu omologul său american Joe Biden, şi probabil că în culise diplomaţii pregătesc un teren de înţelegere, poate o soluţie pentru ca Franţa să iasă cu faţa curată din această afacere umilitoare pentru ea. Declaraţiile cu caracter împăciuitor în direcţia Franţei n-au lipsit în ultimele zile la Canberra, Washington şi Londra. Unele dintre ele sunt formulate într-o manieră atît de stîngace încît, cel puţin din punctul meu de vedere, mai mult agravează criza. Love of France is ineradicable a spus premierul britanic Boris Johnson, ceea ce am putea traduce în româneşte cam în felul următor: dragostea pentru Franţa are în Marea Britanie rădăcini imposibil de smuls… Nu ştiu de ce în urechea mea această formulă la care a recurs anti-europeanul Boris Johnson pare că ţine de panoplia subtilă a ironiei şi a umorului britanice.

Australia reaminteşte că rămîne ataşată de Franţa şi că mii de australieni au murit în decursul primului şi al celui de-al doilea război mondial pentru a proteja teritoriul francez. Acelaşi argument este valabil şi pentru Londra şi pentru Washington, cimitirele militare britanice şi americane din Franţa demonstrează că în momentele dificile Marea Britanie şi Statele Unite au sărit în ajutorul Franţei.

În spaţiul indo-pacific, Franţa a dezvoltat în ultimii ani şi alte parteneriate, de exemplu cu India, cu Indonezia, cu Vietnam, cu Japonia. Pierderea unui important contract cu Australia nu înseamnă excluderea ei din acest perimetru, dar Parisul se vede obligat să se repoziţioneze pe fondul unui nou conflict major care va domina probabil acest secol: cel dintre Statele Unite şi China.