Direct Jurnale Direct Monde
Ascultaţi


Emmanuel Macron: o absenţă „remarcată” la ONU

allocution-emmanuel-macron-12-juillet.jpg

Președintele francez Emmanuel Macron
Președintele francez Emmanuel Macron
Image source: 
RFI

Președintele francez Emmanuel Macron este „marele absent” al actualei Adunări generale a Organizaţiei Naţiunilor Unite, în plină desfășurare la New York. Este ceea ce afirmă unii comentatori în Franţa. Si la sediul ONU absenţa lui Emmanuel Macron a creat o surpriză, mai ales că imaginea sa internaţională este aceea a unui președinte extrem de activ pe plan diplomatic.

În urmă cu doi ani Emmanuel Macron a fost într-adevăr foarte activ la sediul ONU și plin de iniţiative, el a încercat, printre altele, să medieze o întîlnire dintre președintele de atunci al Statelor Unite, Donald Trump și președintele de atunci al Iranului, Hassan Rohani. Cum se face că exact acum, cînd ar fi avut multe de spus despre „unilateralismul” american în contextul afacerii submarinelor, Emmanuel Macron a rămas la Paris?

În jurul acestei întrebări se speculează în culise și chiar în presă. Dacă s-ar fi deplasat personal, Emmanuel Macron ar fi fost invitat să-și pronunţe discursul chiar în prima zi a adunării generale, marţi 21 septembrie. Cum l-a trimis însă pe șeful diplomaţiei, Jean-Yves Le Drian, vocea Franţei va răsuna spre sfîrșitul dezbaterilor. Si-a pierdut oare Franţa încrederea în această instituţie internaţională? Sau preferă, președintele francez, să se concentreze la el acasă pe campania în vederea prezidenţialelor de anul viitor, decît să predice în deșert la ONU cînd toată lumea știe că mai nimic nu se rezolvă prin discursuri de acest gen… Sau poate că Franţa este atît de supărată pe aliatul ei american încît șeful statului francez preferă, pentru moment, să nu pună piciorul pe teritoriul Statelor Unite…

Nici ministrul francez de externe, Jean-Yves Le Drian, aflat fizic la New York, nu pare să aibă pe agenda sa o întîlnire cu omologul să american Antony Blinken. Este oare Franţa supărată pe americani „în mod durabil”?  Sau așteaptă din partea Washington-ului un gest important, cu caracter simbolic, poate chiar compensaţii financiare după contractul pierdut, pentru a declara închis incidentul?  

Pentru moment Franţa a salutat faptul că ţările membre ale Uniunii Europene o sprijină în contextul actualei crize dintre Paris și Washington. Responsabilii de la Bruxelles consideră și ei, ca și cei de la Paris, că americanii au manevrat într-un mod cinic și chiar nedemn pentru a deposeda Franţa de un contract important. Iar în ce privește pactul semnat de Marea Britanie, Statele Unite și Australia, chiar dacă i se recunoaște utilitatea și chiar urgenţa, rămîne totuși de neînţeles de ce nu puteau fi anunţaţi și aliaţii europeni ai Americii de acest demers…

Toată lumea așteaptă acum faimoasa convorbire telefonică dintre Emmanuel Macron și Joe Biden. Din anturajul președintelui francez se precizează însă că aceasta va fi una de „clarificare” și nu de „reconciliere”. Semnificativ mai este și faptul că între timp Emmanuel Macron a avut o convorbire prin telefon cu primul ministru indian Narendra Modi. Ambii lideri declară că vor să acţioneze pentru ca spaţiul indo-pacific să fie unul deschis, neconflictual, sub semnul cooperării.

Într-un articol publicat în cotidianul Le Figaro, eseistul Renaud Girard, specialist în relaţii internaţionale, își exprimă însă temerea că Pacificul va fi în viitor scena unei confruntări serioase între China și Statele Unite. Articolul semnat de el se intitulează de altfel „Al doilea război din Pacific”. Să ne amintim că primul s-a derulat în anii celui de-al doilea război mondial cînd americanii au fost atacţi de Japonia care dorea să controleze total respectiva zonă. China nu va ataca militar America, dar, arată Renaud Girard, ea consideră că americanii sunt niște intruși în acest spaţiu că nu au ce căuta acolo.

Ce ar trebuie să facă Franţa în acest context? Iată un scenariu sugerat de Renaud Girard: „În loc să se lase cuprinsă de o furie puerilă, Franţa ar trebui să profite de anularea brutală a contractului australian pentru a-și regîndi strategia. Ea trebuie să revină la politica gaullistă de independenţă totală, să nu se mai alinieze sistematic pe linia politică americană, să-și mărească bugetul în materie de apărare la 3 la sută din Produsul Intern Brut, să construiască o industrie a apărării europeană fără dependenţe tehnice americane, să vîndă arme cui vrea fără să se consulte cu nimeni, să reconstruiască un serviciu de informaţii externe capabil de a informa…”

Iată de ce, poate, Emmanuel Macron nu s-a deplasat la New York. La începutul anului viitor Franţa va prelua președinţia Uniunii Europene și poate că pentru șeful statului francez este mult mai urgent acum să-și consolideze rolul în Europa și în Mediterana, și să pună bazele unei apărări autonome europene, decît să discute cu marele său aliat de peste Atlantic de la care nu are mare lucru de așteptat.