Direct Jurnale Direct Monde
Ascultaţi


Franţa-Australia: criza submarinelor și undele ei de șoc internaţionale

barracuda.jpg

Submarinul francez Barracuda, submarinul doscordiei...
Submarinul francez Barracuda, submarinul doscordiei...
Image source: 
Naval Group / AFP

În Australia nu toţi liderii politici aprobă anularea contractului semnat în 2016 cu Franţa pentru achiziţia unor submarine convenţionale. Este cazul cu fostul premier Kevin Rudd care semnează pe această temă o tribună în cotidianul francez Le Monde.

„Australia are poate importante motive strategice sau tehnice pentru a se răzgîndi și a decide că astăzi are nevoie de un alt tip de submarin. Dar nici unul din aceste motive nu justifică modul în care s-a purtat în prezent cu Franţa” afirmă cel care s-a aflat în fruntea guvernului de la Canberra între 2007 și 2010. Fostul premier regretă faptul că ţara sa privilegiază acum doar ofertele venind din „sfera anglo-saxonă” și precizează că opţiunea guvernului de la Canberra nu reprezintă în nci un fel „sentimentele australienilor faţă de Franţa”. El se mai întreabă dacă guvernul condus de Scott Morrison utilizează bine banii publici, banii veniţi din impozitele plătite de australieni…

Cotidianul Le Figaro publică un portret nu tocmai favorabil al lui Scott Morrison, primul ministru australian în vîrstă de 53 de ani, care a pilotat această „lovitură dată pe la spate” cum o numește ministrul de externe francez Jean-Yves Le Drian.

La ora la care Franţa semna contractul secolului cu Australia, guvernul de la Canberra era condus de un liberal „moderat” Malcom Turnbull, precizează Le Figaro. Morrison a devenit premier în august 2018 după o nouă rebeliune în interiorul Partidului liberal. În contextul incendiilor care au răvășit Australia în 2019 și 2020 prestaţia lui Scott Morrisson a fost deplorabilă, el a continuat să-și petreacă vacanţele în Hawai în timp ce în ţara lui incendiile se aflau la apogeu… Înainte de a devenit premier el a fost ministru al imigraţiei și a încarnat linia politică dură faţă de migranţii dorind să ajungă în Australia, pledînd pentru menţinerea acestora înafara teritoriului australian. Pentru a completa portretul acestui lider, să mai spunem, cum o face și Le Figaro, că Scott Morrison a fost mereu sceptic în materie de urgenţă ecologică și în ce privește necesitatea lansării unei tranziţii ecologice de natură să limiteze utilizarea cărbunelui și a petrolului.  

Faptul că Scott Morrisson nu este un prieten al Franţei și că în alte domenii afișează un bilanţ discutabil nu schimbă însă cu nimic situaţia actuală, în care Parisul se vede de fapt contestat ca partener strategic în zona oceanelor Pacific și Indian. Un deputat european de dreapta, Arnaud Danjean, vorbește despre un „dezastru diplomatico-industrial” care pune în lumină decalajul dintre „ambiţiile declamate ale Franţei, uneori cu emfază, și realitatea mijloacelor de care dispune Franţa”. Nu asistăm oare la un nou episod de declasare a Franţei, se întreabă acest lider din opoziţie, într-un moment cînd într-adevăr președintele Emmanuel Macron este forţat să constate că în jurul lui, în privinţa acestui contract, ceva nu a funcţionat, nici la nivel diplomatic și nici la nivel de serviciu de informaţii.  

Ce poate face însă Franţa în faţa gigantului American? se întreabă evident mulţi responsabili politici hexagonali. Ce ar trebui să facă Franţa pentru a-și menţine o industrie navală competitivă, credibilitatea militară și tehnologică, precum și un loc în spaţiul deciziilor internaţionale?

Întrebări și semnale de alarmă semnificative au apărut în ultimele zile și în presa anglo-saxonă care observă o subordonare crescîndă că Marii Britanii faţă de Statele Unite ale Americii.

Aș semnala însă din Franţa și o analiză în care guvernul fracez este acuzat că ar fi dus faţă de China o politică plină de ambiguitate și oarecum prea binevoitoare. De unde această reacţie radicală a Statelor Unite, a Australiei și a Marii Britanii care s-au asociat într-un parteneriat avînd drept scop declarat frînarea ambiţiilor hegemonice ale Chinei, cel puţin în zona oceanelor Indian și Pacific.

Pentru a concluziona, această criză a submarinelor, sau interaliată, continuă să facă valuri, să provoace reflecţii și repoziţionări, să-i trezească din somn pe unii (mai ales în Europa), iar unda sa de șoc este efectiv internaţională.