Direct Jurnale Direct Monde
Ascultaţi


Ecouri franceze ale legislativelor din Germania, islamul şi imigraţia absente din dezbaterea germană

capture_decran_2021-09-27_a_16.48.25.png

Social-democratul german Olaf Scholz
Social-democratul german Olaf Scholz
Image source: 
REUTERS - WOLFGANG RATTAY

În Franţa alegerile din Germania au fost urmărite cu şi mai mare atenţie decît de obicei dat fiind că odată cu plecarea de la putere a doamnei Angela Merkel începe un nou capitol politic în Europa dar şi în relaţiile franco-germane. Pentru francezi vestea bună constă în faptul că viitorul cancelar va fi un pro-european, indiferent dacă acest rol îl va reveni social-democratului Olaf Scholz sau conservatorului Armin Laschet. Rămîn însă şi multe necunoscute în jurul cărora speculează presa franceză şi comentatorii hexagonali.

O astfel de necunoscută este legată de durata viitoarelor negocieri din Germania în vederea formării unei coaliţii guvernamentale. După alegerile din 2017, negocierile au durat la Berlin cinci luni. Cînd germanii negociază multă vreme pentru formarea unui guvern, întreaga Europă de fapt rămîne oarecum blocată, inclusiv faimoasa axă franco-germană în jurul căreia se construieşte de fapt proiectul comunitar. Cum Franţa urmează să preia pe întîi ianuarie 2022 preşedinţia Uniunii Europene, Parisul ar prefera ca la acea oră lucrurile să fie clare la Berlin astfel încît iniţiativele franceze să poată beneficia de parteneriatul cu Germania.

Preşedintele Emmanuel Macron are ambiţii majore pentru Europa, printre ele crearea unei apărări europene. Două evenimente internaţionale au fost de natură, în ultimul timp, să-i facă pe europeni să se gîndească mai mult la rolul pe care ar trebui să şi-l asume în lume. Primul dintre aceste evenimente a fost venirea la putere a talibanilor la Kabul, pe fondul retragerii precipitate a americanilor din Afganistan. Al doilea a fost crearea unui pact militar şi strategic între Statele Unite, Marea Britanie şi Australia. În primul caz avem de-a face cu un revers major al democraţiei. În al doilea caz avem de-a face cu un revers major al transparenţei în tabăra aliaţilor occidentali. În ambele cazuri Europa a „strălucit” prin absenţă, fiind de fapt tratată de americani mai degrabă ca un vasal decît ca un aliat.

Emmanuel Macron devine, după ieşirea din scenă lui Angela Merkel, un fel de lider natural al Europei, şi speră să-şi întărească acest statut cîştigînd un al doilea mandat de preşedinte în mai anul viitor. În cazul în care la Berlin lucrurile vor fi clare la sfîrşitul acestui an, Franţa îşi va putea lansa în forţă mandatul de şase luni în fruntea Europei, şi le va cere germanilor să o sprijine. Dacă la Berlin negocierile se vor încheia însă abia peste cinci sau şase luni, preşedinţia franceză a Uniunii Europene va fi oarecum compromisă din lipsă de partener german. Iar Europa va rămîne din nou blocată pînă la anunţarea rezultatului la prezidenţialele franceze din mai 2022…

Iată deci în ce zonă se situează neliniştile francezilor. Aş mai semnala, în altă ordine de idei, că francezii se compară mereu cu germanii în context electoral. Presa franceză arată, de exemplu, că termenul islam nu a fost folosit nici măcar o singură dată în contextul dezbaterilor din Germania, iar termenul imigraţie a fost evocat doar de cîteva ori, în special de reprezentaţi ai extremei drepte. Temele dominante în Germania au fost legate de încălzirea atmosferei, de adîncirea inegalităţilor, de necesitatea modernizării infrastructuilor…

S-ar spune aproape că francezii şi germanii trăiesc pe două planete diferite. La recenta dezbatere din Franţa, în contextul campaniei pentru prezidenţiale, dintre Eric Zemmour şi Jean-Luc Mélenchon, islamul şi imigraţia au fost subiecte majore. Si ele se impun ca subiecte majore pînă cînd electoratul francez se va duce la urne în mai anul viitor. S-ar spune că Franţa este angoasată întrucît naţiunea franceză ar fi, din punct de vedere identitar, în pericol. În Germania această angoasă pare total absentă, problemele care îi interesează pe germani fiind unele concrete, legate de economie şi politică internă… 

Cotidianul Le Parisien constată deasemenea că în Germania candidaţii se ascultă unii pe alţii cu mai multă răbdare decît în Franţa. Le Parisien citează comentariul unui profesor de istorie berlinez care spune un lucru interesant: în Germania elitele nu ies din aceeaşi înaltă şcoală de administraţie, ca în Franţa, ele vin din orizonturi diferite şi încearcă deci să-şi asculte cu atenţie adversarii, să se explice cu multă seriozitate şi întotdeauna cu dorinţa de a fi bine înţeleşi de toată lumea.

Încă o dată apare evident faptul că Franţa şi Germania au multe de învăţat una de la alta, după cum Europa are nevoie de alianţa lor strînsă pentru a avansa.