Cronica bilingvă / La chronique bilingue N° 223. Despre ecologie, splendeurs et misères

Si je m’arrête aujourd’hui au dernier livre de Luc Ferry este pentru că acest eseu, « Les sept écologies », publié récemment par les éditions de l'Observatoire, dovedește, așa cum bine spune un comentator, que l’écologie peut être intelligente. Ce n’est pas rien au moment où les propositions des différents énergumènes qui s’en réclament, et se font même élire sous cette étiquette, sunt pe cât de aberante pe atât de caraghioase : certains voudraient protéger les rats qui sont à même de purger les villes de nos détritus, alții ar vrea să ne ducem copiii la școală pe trotinete, unii afirmă sus și tare că « l'aérien ne doit plus faire partie des rêves d'enfants aujourd'hui » și nu știu ce primar ecologist cerea să se suprime Turul Franței parce que c’est une compétition machiste mais surtout parce que le convoi des accompagnateurs est polluant.

Bref, il est  réconfortant d’écouter le propos de quelqu’un qui parle d’écologie avec intelligence à l’heure où des hordes de militants se lasă purtați spre un viitor verde de o adolescentă care nu mai vrea să se școlească și din înaltul neștiinței sale propăvăduiește lozinci demne de înțelepciunea marelui Gâgă.

Luc Ferry distingue dans la mouvance écologiste traditionnelle sept tendances – que l’on peut réduire à deux positions de principe. Cea dintâi, ecologia catastrofică, ne asigură că planeta e definitiv otrăvită și că nu ne mai rămâne decât să ne pregătim pentru lumea „de după”, când ne vor fi năpădit oceanele, lorsque le réchauffement climatique aurait rendu inhabitables les neuf dixièmes de la planète, lorsque les eaux seront infestées par les pesticides și speciile animale și vegetale vor fi dispărut aproape toate. După părerea acestora, eforturile noastre intelectuale ar trebui să se îndrepte spre fabricarea unor alimente de sinteză, construirea unor adăposturi de supraviețuire et, comme dernier recours, préparer les moyens d’aller vivre  quelques milliers d’années sur une autre planète, avant d’être obligés de migrer ailleurs.

Cealaltă tendință ecologistă tradițională este cea a „descreșterii” economice. Bicicleta salvează planeta și, revenus à l’aube de l’humanité pour nous nourrir, tels les futurs bipèdes, d’herbes, d’insectes et de vers de terre, se cuvine să renunțăm la carne, brânză și lapte, fiind științific demonstrat că până și cea mai măruntă balegă sporește gaura stratului de ozon. Vom călători cu pasul, că și calul produit des gaz nocifs pour la planète. Habitants des grottes et des cavernes, nous nous réchaufferons à un feu de feuilles mortes aprins de la scânteia unui ciob de cremene. Altfel spus, raiul pe pământ !

Blague à part, et justement parce que la bêtise spectaculaire de ces écologistes – Luc Ferry preferă termenul de „idiot” ! – risque de nous détourner de notre vraie vocation dans le monde, eco-modernismul dovedește că progresul este posibil și că, departe de a vătăma natura, el aduce soluții eficace tuturor daunelor pe care creșterea bunăstării noastre poate să le producă. Rămânând în limitele stricte d’une pensée capitaliste, Luc Ferry, ancien ministre dans un gouvernement de droite, démontre que l’éco-modernisme non seulement rend meilleure la vie des gens mais qu’il peut aussi générer des gains, ce qui est le moteur de ce type de société. Il n’en reste pas moins, că exemplele, numeroase și concludente pe care le aduce, dovedesc că știința și tehnica rezolvă practic și cu eficacitate toate problemele ecologice iscate de dezvoltarea economică. Dans le désarroi du monde contemporain et dans une France où une large majorité de citoyens avoue avoir perdu confiance dans l’avenir, le propos de Luc Ferry est réconfortant et mérite d’être relayé.

Mai ales când aflăm că în această lume poluată și otrăvită, conform statisticilor care sunt ceea ce sunt, dar totuși ! l’espérance de vie des Français, qui était de 37 ans en 1860,  de 45 ans au début du vingtième siècle et de seulement 62 ans dans les années 50, est maintenant de 80 ans pour les hommes, de 85 ans pour les femmes. Trăim mai mult și trăim mai bine, nu-ncape îndoială, dar de ce trăim ? Voilà une question à laquelle ne peuvent répondre ni la science ni la technologie ni le capitalisme et sa quatrième révolution industrielle ni même l’écologie.

Până la urmă tot duhul, săracul, ne duce până acolo unde nu poate merge mintea.