Direct Jurnale Direct Monde
Ascultaţi


Recep Tayyip Erdogan: ofensivă diplomatică în Africa

Preşedintele turc Recep Tayyip Erdogan şi soţia sa primiţi pe aeroportul din Luanda, Angola, de ministrul de externe angolez Tete Tonio, 17 octombrie 2021.

Preşedintele turc Recep Tayyip Erdogan îşi încheie, joi 21 octombrie, o vizită de cinci zile în Africa. Etapele acestui nou turneu diplomatic african au fost Angola, Nigeria şi Togo. În decembrie la Istanbul va avea loc un summit Turcia – Africa. Numeroşi comentatori arată, în presa franceză, că şeful statului turc se află într-o veritabilă ofensivă diplomatică şi strategică pe continentul african.

 

În ultimii 20 de ani, încă de cînd era prim ministru, Recep Tayyip Erdogan a promovat o ambiţioasă politică africană, considerînd că Turcia are mai mari atuuri morale pe acest continent decît occidentalii. El a efectuat în fiecare an cîte o vizită în Africa şi în total, potrivit agenţiilor de presă, a vizitat cam 30 de ţări africane. Tot el a iniţiat şi aceste întîlniri la vîrf cu şefii de stat şi de guvern africani. Două astfel de summit-uri au avut loc pînă acum iar cel din decembrie va fi al treilea.

Unul din motivele pentru care Turcia îşi consolidează relaţiile cu ţările africane este faptul că Uniunea Europeană i-a închis porţile şi refuză integrarea turcilor. Turcia dispune în prezent de 43 de ambasade în Africa, ceea ce reprezintă una dintre cele mai dense reţele diplomatice pe acest continent dacă ţinem cont că în 2009 ambasadorii turci erau prezenţi doar în 12 capitale africane.

Evident, interesele economice, diplomatice şi strategice ale Turciei în Africa sunt contrariate uneori de cele ale Chinei şi ale Rusiei. Nici Franţa nu a abandonat Africa, nici Marea Britanie şi nici Statele Unite. Şi Germania este în ofensivă în Africa, în special din 2015 încoace, şi a organizat cîteva reuniuni la vîrf cu liderii africani.

Spre deosebire de Franţa, Marea Britanie şi Germania, care au fost puteri coloniale în Africa, Turcia se consideră ca fiind „fără pată” în relaţiile sale istorice cu acest continent. Recep Tayyip Erdogan a ţinut de altfel să precizeze acest lucru în faţa Parlamentului angolez. Din punctul său de vedere Turcia nu poate fi acuzată nici de imperialism şi nici de colonialism pe continentul african.

Strategia lui Erdogan nu este lipsită de succes. Turcia se arată pe continentul african mai puţin agresivă decît China, iar pe de altă parte se demarcă de fostele puteri coloniale şi adoptă un discurs de ţară emergentă care se adresează ţărilor din aşa numita lume a treia. Noi nu venim să vă exploatăm, venim să vă ajutăm şi să vă propunem schimburi echitabile, cam aşa ar putea fi rezumat discursul economic al lui Erdogan. El are succes în multe ţări africane confruntate cu malnutruţia, dat fiind că Turcia este un mare exportator de produse agro-alimentare, iar în ce priveşte făina, de exemplu, este primul producător din lume.

Turcia şi-a dezvoltat legăturile aeriene practic cu toate marile oraşe africane, şi îşi multiplică vînzările de material militar, de la drone şi rachete la fregate şi vehicule blindate.  

Franţa urmăreşte cu atenţia infiltrarea Turciei, dar şi a Rusiei, în zone unde francezii aveau un rol esenţial pînă acum în materie de asigurare a securităţii şi a unor echilibre regionale. Faţă de Franţa, Turcia are un atuu important, după cum arată un comentator în Le Monde: ea joacă pe cartea afinităţilor religioase în ţările musulmane.

Revista Le Point arată într-o analiză că preşedintele turc, prin extinderea influenţei în Africa, îşi forjează şi o statură internaţională, iar imaginea Turciei în Africa, potrivit unor sondaje recente, se îmbunătăţeşte constant. Competiţia dintre Turcia şi occidentali se joacă deci şi pe continent african, unde Erdogan îşi avansează pionii cu o abilitate pe care nimeni nu i-o poate contentesta, chiar dacă în detrimentul unor valori europene cum ar fi democraţia şi statul de drept.