Direct Jurnale Direct Monde
Ascultaţi


Procesul atentatelor de la Paris din 13 noiembrie 2015: interviu cu un interpret-traducător despre dificultatea de a reda dezbaterile

Intrarea în sala tribunalului unde are loc procesul atentatelor din 13 noiembrie 2015.

Procesul atentatelor de la Paris şi Saint-Denis din 13 noiembrie 2015, atentate soldate cu 130 de morţi şi circa 400 de răniţi, continuă la Paris pentru a 8-a săptămână consecutiv. Au fost atunci victime din Franţa dar şi din alte 23 de ţări. Doi morţi români, Lăcrămioara Pop şi Ciprian Calciu, s-au deplâns astfel la terasa uneia dintre cafenelele atacate de jihadişti. La procesul care se desfăşoară acum, părţile civile străine – victime sau familiile lor – beneficiază de asistenţă din partea unor interpreţi-traducători specializaţi în chestiuni judiciare. Anne-Sophie Bourgeois face parte din acest grup. După ce a pledat ca avocată în Franţa şi apoi mai bine de 20 de ani şi în Italia unde se stabilise, Anne-Sophie Bourgeois a revenit la sfârşitul anului 2015 la Paris şi s-a specializat în interpretariat franco-italian. Vasile Damian a realizat un interviu cu ea şi a întrebat-o pentru început cum a ajuns să lucreze pentru părţile civile italiene la procesul atentatelor din 13 noiembrie 2015.

Anne-Sophie BOURGEOIS: „Am fost chemată să traduc şi să fac interpretariat, să ajut părţile civile italiene la acest proces. Când am fost sunată ca să mi se propună să fac acest lucru, poate o să vi se pară ciudat ce spun în contextul acestui proces, dar am fost foarte mulţumită. Pentru mine a fost o onoare să fiu solicitată ca să particip la acest proces. Eram chiar gata s-o fac benevol, fără bani, pentru că mi se părea ca o datorie să ajut italieni. In momentul atentatelor, eram încă în Italia, deci mi se părea că pot avea o plusvaloare cunoscând cele două culturi, franceză şi italiană”.

Vasile DAMIAN: Cum v-aţi pregătit pentru proces, ce contacte aţi avut cu partea civilă pe care aţi ajutat-o?

A-S.B: „L-am contactat pe avocat înainte să înceapă procesul ca să-i propun, ţinând cont de situaţia specială, să mă prezinte respectivei persoane ca să stau puţin de vorbă cu ea. Avocat mi-a zis că nu e nevoie, că persoana, partea civilă în cauză, vrea doar să ştie ce se spune în timpul audienţelor. Am făcut deci cunoştinţă cu persoana respectivă, italiană, de abia în prima zi a procesului. Ne-a cerut, mie şi celui de-al doilea interpret cu care mă schimb la fiecare oră, să-i redăm exact ce spun victimele şi părţile civile la bara tribunalului. In ceea ce mă priveşte, încercam să mă pun în pielea celui care depunea mărturie. Foarte repede mă detaşam complet de cei din jur, de curte şi de oamenii din sală, pentru a mă identifica cu cel sau cea care vorbea la bară pentru a-i putea apoi şopti la ureche traducerea în italiană persoanei de lângă mine”.

V.D: Ce este cel mai greu într-un astfel de proces, cum se petrece o zi de audienţă?

A-S.B: „Părţile civile, cei care vin la bară, spun multe lucruri dar într-un ritm variabil. Uneori vorbesc foarte lent, alteori, când ajung în miezul problemei, al faptelor, se resimte emoţia şi încep să vorbească într-un ritm foarte rapid. Mai există şi cei care vorbesc uneori în şoaptă, deci nu mi-e tot timpul uşor să traduc. Aşa se face că uneori mă consult cu cel de-al doilea interpret-traducător ca să verific dacă am înţeles bine. Cere foarte multă concentrare această muncă şi adesea mă rup complet de ce este în jur ca să pot traduce cât mai fidel cu putinţă cele spuse la bară de victimă sau de familia victimei”.

V.D: Imi imaginez că vă este dificil, din punct de vedere psihologic, să participaţi la proces. Se ascultă zi de zi poveşti îngrozitoare, cumplite, şi nu doar pentru cei care le-au trăit. Cum faceţi faţă acestor presiuni?

A-S.B: „Am stat de vorbă cu mai mulţi interpreţi-traducători care mi-au spus că avut coşmaruri noaptea, că nu reuşeau să mai doarmă din cauza celor auzite şi traduse. Eu nu am trecut prin astfel de momente dar mulţumesc metroului că există. Această paranteză în transporturi, între tribunal şi casă, este foarte importantă pentru mine pentru că îmi permite să „diger” ce am auzit în sala tribunalului ca să pot reveni apoi într-o lume cât decât normală. Când sunt acolo, la tribunal, absorb tot ce spun oamenii la bară şi deci ies foarte mâhnită din sală. A mă urca într-un transport în comun sau pe bicicletă ca să revin acasă, îmi permite să ies din lumea aia oribilă şi să regăsesc o lume mai calmă”.

V.D: Dacă vi s-ar propune să mergeţi la un alt proces de acest fel, aţi mai accepta sau nu?

A-S.B: „Dacă mi s-ar cere din nou, aş reface imediat acest lucru. Din punct de vedere uman, îţi aduce foarte multe. Am descoperit cu această ocazie, ascultându-i pe cei de la bară, cât de extraordinar poate fi omul. Toţi pe care i-am ascultat sunt nişte eroi, au făcut lucruri fantastice, s-au într-ajutorat şi au venit să ne povestească lucruri absolut incredibile, atât de anormale”.

 
Procesul atentatelor de la Paris din 13 noiembrie 2015: interviu cu un interpret-traducător despre dificultatea de a reda dezbaterile