Direct Jurnale Direct Monde
Ascultaţi


Erdogan şi strategia gesticulaţiilor anti-occidentale

erdogan.jpeg

Preşedintele turc Recep Tayyip Erdogan
Preşedintele turc Recep Tayyip Erdogan
Sursa imaginii: 
AFP - ADEM ALTAN

Între Turcia şi partenerii ei occidentali se profilează o nouă criză la orizont. Sîmbătă 23 octombrie preşedintele turc Recep Tayyip Erdogan şi-a anunţat intenţia de a expulza cît mai repede zece ambasadori, printre care cel francez, cel german şi cel american. El reacţionează în acest fel după ce respectivii zece ambasadori au cerut eliberarea unui opozant turc, Osman Kavala, aflat în închisoare de patru ani. Nu este pentru prima dată că Recep Tayyip Erdogan recurge la gesticulaţii anti-occidentale spectaculoase. Mai multe motivaţii interne şi internaţionale se află în spatele acestor accese de furie.

Cele zece ţări care au „îndrăznit” să afirme că Osman Kavala a fost închis pe nedrept sunt Franţa, Germania, Olanda, Finlanda, Norvegia, Suedia, Danemarca, Statele Unite, Canada şi Noua Zeelandă. Şapte dintre aceste ţări sunt membre ale Alianţei Atlantice, din care face parte şi Turcia. Gestul lui Recep Tayyip Erdogan este deci cu atît mai deplasat, dar trebuie înţeles în context.

În primul rînd el emană din partea unui şef autoritar şi capricios, cum mai sunt şi alţii pe planetă. Infantilismul s-ar putea să fie un simptom de agravare a megalomaniei, la unii dictatori. Recep Tayyip Erdogan nu este departe de acest diagnostic. El nu suportă criticile, iar atunci cînd vin din tabăra occidentală se supără brusc pe ea şi trece la represalii. De mai multe ori a recurs la arma imigraţiei, lăsînd mii şi mii de candidaţi la azil să treacă Mediterana spre coastele europene, pentru a pedepsi astfel Uniunea Europeană întrucît refuză integrarea Turciei. Pe şeful statului francez Emmanuel Macron l-a jignit declarînd la un moment dat că n-ar fi sănătos la cap. Pe americani îi irită cumpărînd echipamente militare de la ruşi…

Din punctul de vedere al lui Erdogan, Turcia este o mare putere regională şi trebuie respectată indiferent ce ar face. Atitudinea sa nu este departe de ceea ce gîndesc preşedintele rus Vladimir Putin, liderul chinez Xi Jinping sau dictatorul nord-coreean Kim Jong-un.

În urmă cu două săptămîni, Erdogan a fost foarte furios întrucît, în contextul adunării generale ONU de la New York, preşedintele american Joe Biden a refuzat o întrevedere cu el. Pe 29 septembrie, la Soci, Erdogan s-a văzut cu Putin, dar preşedintele rus nu l-a tratat chiar de la egal la egal… Un comentator al revistei L’Express afirmă chiar că Erdogan este „snobat” de Statele Unite şi „dispreţuit de Rusia”, ceea ce îl face pe preşedintele turc să fie tot mai agresiv. Acelaşi comentator mai consideră că Erdogan este tot mai izolat pe scena internaţională şi tot mai mai fragilizat pe plan intern. Este simptomatic, de exemplu, faptul că două mari oraşe, Ankara şi Istanbul, sunt controlate de opoziţie. Ia în perspectiva alegerilor prezidenţiale din iunie anul viitor sondajele îl plasează pe Recep Tayyip Erdogan într-o poziţie defavorabilă.

Promisiunile sale de prosperitate au fost şi ele dezminţite de realitate. Turcia importă mai mult decît exportă, de la începutul anului lira turcă a pierdut 20 la sută din valoarea sa, investiţiile străine în Turcia au scăzut. Potrivit unor cifre furnizate de cotidianul Le Monde, în 2007 investiţiile străine în Turcia s-au ridicat la 19 miliarde de dolari, ca să scadă anul trecut la doar cinci miliarde şapte sute de milioane de dolari. Sigur, şi criza sanitară trebuie luată în calcul, dar concluzia rămîne aceeaşi: pentru a-şi recîştiga popularitatea în interior Erdogan mizează pe statura sa internaţională şi pe gesticulaţii de natură să provoace admiraţie mai ales în lumea musulmană şi în fostele colonii occidentale. În decembrie el va prezida un summit Turcia – Africa, şi va avea probabil o nouă ocazie pentru a denunţa injustiţiile de pe planetă, cum a făcut-o şi la New York, dînd toată vina pe occidentali.

Gesticulaţiile sale nu păcălesc însă peste tot în mod masiv şi constant. Opoziţia turcă, în orice caz, rămîne lucidă şi consideră că Erdogan recurge la o strategie de diversiune pentru a distrage atenţia de la situaţia economică gravă din interior.  Revista Le Courrier International reia extrase din presa de opoziţie turcă în sprijinul acestei analize.

Probabil că această criză se va calma, cum s-au calmat şi altele, Turcia avînd nevoie de partenerii săi occidentali pentru a-şi menţine economia pe linia de plutire, mai ales în context de creştere vertiginoasă a preţurilor la energie.