Direct Jurnale Direct Monde
Ascultaţi


Procesul atentatelor din 13 noiembrie 2015: s-a difuzat la tribunal, în premieră, o înregistrare audio din timpul atacului de la Bataclan

Arthur Dénouveaux, supravietuitor al atentatului de la sala Bataclan, a insitat ca sà se difuzeze în salà prima înregistrare sonorà din seara atacului terorist.

In faţa unei curţi speciale, continuă la Paris procesul atentatelor jihadiste din 13 noiembrie 2015. Atentate comise la Saint-Denis şi Paris şi soldate cu 130 de morţi şi circa 400 de răniţi. De 5 săptămâni încoace – procesul a început acum 8 săptămâni – au venit la bară vreo 300 de părţi civile din cele peste 2.000 înscrise. Victime, supravieţuitori sau familii ale celor dispăruţi la Stade de France, pe terasele cafenelelor pariziene sau în sala Bataclan, au luat cuvântul pentru a evoca şi povesti ce s-a întâmplat acum 6 ani sau prin ce au trecut de atunci şi până acum. Joi a fost ultima zi în care aceste părţi civile s-au putut exprima, ocazie cu care au venit la bară preşedinţii principalelor două asociaţii de victime. Au urmat, la sfârşitul zilei, mărturiile primilor medici sosiţi în sala Bataclan după începutul masacrului.

Arthur Dénouveaux, 35 de ani, este preşedintele asociaţiei «Life For Paris» (LFP), creată imediat după atentatele de acum aproape 6 ani. In seara de 13 noiembrie 2015, Arthur era la concert în sala Bataclan, ca să vadă grupul Eagles Of Deathe Metal. «Îi apreciam foarte mult, mai fusesem la concertele lor» spune Arthur. Dealtfel ca să-şi susţină discursul admirativ faţă de rockeri, el va reuşi să-l convingă pe preşedintele curţii să-l lase să difuzeze în sala de audienţe 30 de secunde din ceea ce a filmat în acea seară la Bataclan. O secvenţă muzicală clasică, filmată cam cu o jumătate de oră înainte de debutul masacrului care avea să facă acolo 90 de morţi, cei mai mulţi din aceea seară de coşmar. «Este ceea ce au văzut teroriştiii când au intrat acolo» rezumă preşedintele asociaţiei.

Când au început rafalele de mitralieră, Arthur s-a aruncat mai întâi la pământ apoi s-a «târât peste vii şi morţi» până la prima ieşire de urgenţă din sală, a ajuns în stradă, s-a urcat într-un taxi, direcţia acasă. «A trebuit să muncesc mult cu psihologii pentru a accepta idea că, chiar dacă nu am fost martor la tot masacrul şi nu am fost rănit fizic, pe undeva sunt totuşi şi eu o victimă» povesteşte Arthur la bara tribunalului special. El este de părere că, cu toate că nu are vreun sentiment de culpabilitate – sentiment exprimat de multe părţi civile de-a lungul acestor săptămâni de mărturii – crede că are totuşi o responsabilitate, aceea a supravieţuitorului. In acest sens dealtfel a creat, împreună cu alţii, asociaţia «Life For Paris» care numără azi 450 de aderenţi şi încă o dată pe atâţia simpatizanţi. Arthur Dénouveaux spune că, probabil la sfârşitul fazei judiciare, la terminarea acestui proces, asociaţia pe care o prezidează se va autodizolva.

Inainte de a da cuvântul următorului vorbitor, Jean-Louis Périès, preşedintele Curţii speciale acceptă să se difuzeze în sală un element sonor, 4 minute dintr-o înregistrare realizată în sala Bataclan, în timpul atacului terorist. Intr-o linişte absolută, cu sufletul la gură şi respiraţia tăiată, toţi cei prezenţi în tribunal vom auzi aşadar, în premieră la acest proces, revendicările teroriştilor, dialogul dintre ei dar şi reproşurile pe care i le aduc preşedintelui de atunci, socialistul François Hollande, acuzat pentru intervenţia militară franceză din Siria. «Pe el trebuie să-l acuzaţi pentru ceea ce vi se întâmplă aici. Momentul răzbunării a sosit şi ăsta nu este decât începutul» se poate auzi din gura unuia dintre teroşti. Cuvintele sunt din când în când întreprute de câte un foc de armă. Rafalele cele mai ucigătoare fuseseră déjà trase înaintea acestei părţi a înregistrării difuzate în sala tribunalului. O difuzare care se termină cu un «bum», cu zgomotul unei explozii, cea a centurii de explozibili pe care a acţionat-o teroristul-kamikaze rănit de un poliţist.

Vine apoi la bară preşedintele celei de-a doua asociaţii de victime, «13onze15 Fraternité-Vérité». Philippe Duperron şi-a pierdut fiul, Thomas, 30 de ani, în atentatul de la Bataclan. In opinia lui, «acest proces este o etapă esenţială în parcursul de rezilienţă al diferiţelor victime sau familii».

In fine, după aceste ultime două părţi civile, două asociaţii de victime, au început să se prezinte la bară primii martori. In speţă, joi seara a fost vorba de doi medicii care au intrat în sala Bataclan pe când luarea de ostateci încă nu se terminase. Matthieu Langlois, doctor în sânul unităţii de elită a poliţiei franceze – RAID – a fost primul medic prezent în mijlocul măcelului, mult timp înainte să se dea asaltul contra teroriştilor. «O evacuare precum cea pe care am realizat-o atunci, înaintea intervenţiei poliţiei şi cu acel număr impresionant de morţi şi de răniţi la un loc, nu mai fusese făcută niciodată, nicărieri în lume» afirmă cel care dealtfel, de 6 ani încoace, străbate diverse ţări ale lumii pentru a le împărtăşii confraţilor de acolo experienţa, unică, de la Bataclan.

A urmat apoi la bară Denis Safran, medicul unei alte brigăzi de intervenţie, BRI. Cu lux de amănunte acesta ne va descrie acele momente de groază când trebuie să salvezi vieţi şi nu ştii pe care mai întâi. Priorizarea răniţilor a fost dealtfel chestiunea care l-a măcinat cel mai mult. «Pentru cei cu probleme respiratorii sau cu hemoragii puternice, singura şansă este să ajungă la spital cât mai repede. Americanii au numit asta «golden hour». La noi, la Bataclan, era mai degrabă «golden minutes»» conchide profesorul Safran.

 
Procesul atentatelor din 13 noiembrie 2015: s-a difuzat la tribunal, în premieră, o înregistrare audio din timpul atacului de la Bataclan