Direct Jurnale Direct Monde
Ascultaţi


Scriitorul de limbă spaniolă Mario Vargas Llosa primit în Academia Franceză

llosa.jpg

Mario Vargas Llosa
Mario Vargas Llosa
Sursa imaginii: 
ORLANDO ESTRADA AFP/Archives

Scriitorul de origine peruviană Mario Vargas Llosa, laureat al Premiului Nobel pentru literatură în 2010, a fost primit în Academia Franceză. El şi-a scris întreaga operă în spaniolă dar Academia Franceză i-a deschis porţile în ciuda faptului că nu poate fi numit scriitor francofon. Intrarea în Academia Franceză este condiţionată de fapt de numeroase criterii, dar nu şi de cel legat de naţionalitate.

În 1980, de exemplu, a fost primită în această venerabilă instituţie scriitoarea Marguerite Yourcenar, care avea cetăţenie americană. Léopold Sédar Senghor, primit în 1983, era senegalez, iar Hector Bianciotti, primit în 1996, era argentinian. Ei scriau însă în franceză, ceea ce într-un fel le-a facilitat obţinerea statutului de nemuritor, pentru că aşa se spune despre membrii acestui club restrîns creat în 1634, că devin nemuritori.

Mario Vargas Llosa reprezintă totuşi o excepţie întrucît el a scris numai în spaniolă, deşi a trăit în Franţa unde a ajuns în 1959 la vîrsta de 23 de ani. El vorbeşte deci perfect franceza, a lucrat timp de şapte ani pentru Radiodifuziunea franceză, s-a impregnat de cultura franceză şi şi-a scris primul roman, în spaniolă cum spuneam, dar în perioada cît a trăit în Franţa. De altfel el nu a fost singurul scriitor latino-american care, în anii de după al doilea război mondial, a emigrat spre Franţa pentru a fugi de numeroasele dictaturi din America de sud. Tot Franţa a însemnat prima deschidere spre universalitate a romanului sud-american, reprezentat de numeroase alte nume, de la Julio Cortazar la Gabriel Garcia Marguez.

Presa franceză îl citează în aceste zile pe Mario Vargas Llosa cu aceste cuvinte spuse în 1993: „Mi s-a întîmplat ceva ce, cred, li s-a întîmplat multor scriitori latino-americani. La Paris am descoperit că eram un latino-american. Pînă atunci mă simţeam peruvian şi visam să devin din punct de vedere cultural un european, sau chiar francez”.

Prezenţa francofilului Mario Vargas Llosa în Academia Franceză este deci cît se poate de naturală, dată fiind valoarea operei sale şi intensitatea legăturilor sale cu Franţa. Dacă academicienii de la Paris au făcut o excepţie în privinţa lui Llosa, ea ţine de transgresarea unei reguli privind vîrsta. În 2010 Academia Franceză şi-a propus ca regulă să nu mai primească în sînul ei membri avînd peste 75 de ani. În privinţa lui Llosa însă, care are 85 de ani, ea a închis ochii… În definitiv ce contează vîrsta cînd opera se anunţă nemuritoare?

Cotidianul Le Figaro citează cîteva declaraţii legate de această primire care a provocat totuşi şi unele suprize. Scriitorul Jean-Christophe Rufin salută, în cotidianul spaniol El Pais „deschiderea internaţională” pe care o operează Academia Franceză prin primirea unui scriitor de limbă spaniolă. Iar scriitorul spaniol Arturo Pérez Reverte, membru al Academiei regale de literatură spaniolă, a salutat evenimentul cu această frază inspirată: „Unii străini au devenit francezi pentru că şi-au vărsat sîngele pentru Franţa, Mario este francez prin cerneala vărsată de el”.

Din 1993 Mario Vargas Llosa este cetăţean spaniol, dar prin peregrinările sale şi activitatea sa l-am putea numi un fel de cetăţean cosmopolit pentru că a trăit în mai multe ţări şi capitale ale lumii. Interesantă este şi evoluţia sa politică. În tinereţe avea convingeri de stînga şi credera în revoluţie, de altfel s-a dus imediat în Cuba după ce Castro a luat puterea. În 1990 însă s-a prezentat, fără succes însă, la alegerile prezidenţiale din ţara sa de origine, Peru, sprijinit de o coaliţie de centru-dreapta…

Mario Vargas Llosa nu este doar un mare romancier, ci şi un intelectual universalist activ în dezbaterile publice. El crede în destinul Uniunii Europene, denunţă comunitarismul şi islamismul, detestă industria de divertisment devenită o formă de spălare pe creier precum şi informaţia-spectacol, a criticat tendinţele separatiste ale Cataloniei, a criticat regimurile autoritare (dar care se pretind socialiste) din Venezuela şi Nicaragua, şi-a exprimat neliniştea în legătură cu derivele adoptate la nivel de decizii de stat pe fond de pandemie…

Cel mai recent roman publicat de Mario Vargas Llosa în Franţa se numeşte Temps sauvages, a apărut în septembrie anul acesta la Editura Gallimard şi ne plonjează în plin război rece, mai precis în contextul unei lovituri de stat militare în Guatemala, în anii 60 ale secolului trecut, orchestrată de Statele Unite pentru protejarea intereselor economice ale unor firme americane.