Direct Jurnale Direct Monde
Ascultaţi


Franța: Joséphine Baker intră în Panthéon, la 46 de ani de la decesul său

josephine_baker_pozeaza_la_studiourile_harcourt_in_anii_30_la_paris.

Josephine Baker pozeaza la studiourile Harcourt, în anii '30, la Paris.
Josephine Baker pozeaza la studiourile Harcourt, în anii '30, la Paris.
Sursa imaginii: 
AFP Archives

Joséphine Baker va fi a 6-a femeie ce se va odihni în Panthéon și prima afro-americană. Cântăreață, dansatoare, a făcut parte din Rezistența franceză din timpul celui de-al Doilea Război Mondial, a fost spioană după război, mamă a 12 copii pe care i-a adoptat în timpul turneelor sale derulate prin mai toată lumea, prietenă cu aproape toate personalitățile timpului, susținătoare a lui Martin Luther King și a lui Charles de Gaulle, militantă împotriva rasismului și antisemitismului- cu alte cuvinte, o personalitate cu o mie de fețe.

Ceremonia are loc marţi seară, este organizată de administraţia prezidenţială, prilej cu care preşedintele Emmanuel Macron va vorbi despre valorile republicane şi identitatea franceză, în plină campanie electorală.

Două mii de personalităţi au fost invitate la această ceremonie pentru a onora memoria celei care a fost Joséphine Baker. Este a doua artistă, după un pictor de secol XVIII - Joseph-Marie Vien, al cărui nume nu a fost reţinut de istorie – şi a 6-a femeie ce se va odihni în Panthéon. În plus, vorbim de o persoană de culoare, născută în Statele Unite şi care a emigrat în Franţa la vârsta de 19 ani, o cântăreaţă şi dansatoare, activă în Rezistenţa din cel de-al Doilea Război Mondial. După acest război, a adoptat 12 copii şi s-a angajat în lupta împotriva rasismului dar şi antisemitismului.

Joséphine Baker a fost decorata cu Legiunea de Onoare pe 19 august 1961, la Château des Milandes, Dordogne.
Joséphine Baker a fost decorata cu Legiunea de Onoare pe 19 august 1961, la Château des Milandes, Dordogne.
Sursa imaginii: 
© Keystone-France/Gamma-Keystone via Getty Images

Ceremonia din 30 noiembrie a fost pusă la punct împreună cu familia lui Josephine Baker, a precizat administraţia prezidenţială.

Joséphine Baker se află înmormântată, din anul 1975, la Monaco, lângă soţul ei, fiul Moise şi de prinţesa Grace de Monaco – cea care a susţinut-o de altfel foarte mult.

Aşadar, un cenotaf, umplut cu pământ din Monaco, din Paris, de la castelul Milandes din Dordogne – în care Joséphine Baker a trăit cu familia sa timp de 20 de ani - din Saint-Louis, oraşul natal al lui Joséphine, va fi depus acum în celebrul monument parizian.

El va fi purtat de militari din cadrul Forţelor Aeriene, ca omagiu adus celei care între 1944 şi 1945 cânta în apropierea zonelor de luptă dar care a fost şi locotenent în cadrul Forţelor Aeriene.

Odată ajuns în monument, cenotaful va fi coborât în criptă. Sicriul, la fel ca toate celelalte care se află deja aici, va purta numele, data naşterii (1906) şi cea a decesului (1975).

În afara discursului lui Emmanuel Macron, care va aminti până la ce punct Joséphine Baker întrupa valorile franceze, vor fi difuzate câteva din frazele sale, unele cântece iar copiii săi vor pronunţa de asemenea câte un discurs.

Au fost invitaţi să participe la ceremonie doi foşti preşedinţi, Nicolas Sarkozy şi François Hollande, personalităţi politice dar şi culturale, foşti responsabili ai unor treatre pe scena cărora a jucat -  Théâtre des Champs-Élysées şi Bobino.

Ideea «pantheonizării» lui Joséphine Baker a fost susţinută printr-o scrisoare semnată de 37.000 de persoane. Ea a fost semnată, printre alte personalităţi, de Stéphane Bern.

Josephine Baker îmbracata în celebra fusta de banane pentru spectacolul 'Un vent de folie', la Folies Bergere, 1927.
Josephine Baker îmbracata în celebra fusta de banane pentru spectacolul 'Un vent de folie', la Folies Bergere, 1927.
Sursa imaginii: 
Walery/Wikimedia Commons

RFI a stat de vorbă cu Brian Bouillon Baker - unul din copii lui Joséphine Baker: «După surpriza de la început, au venit emoţiile, mândria – pe care şi mama mea ar fi resimţit-o, chiar dacă ea nu a reclamat niciodată «pantheonizarea» sa. Dacă ne gândim că doar 80 de personalităţi, cele mai importante, se odihnesc aici, sper că îmi înţelegeţi starea prin care trec. Iar apoi, nici unul dintre ei nu a fost artist de scenă. Am avut o întâlnire cu preşedintele Emmanuel Macron, în biroul său, la Palatul Elysée, pentru a-mi comunica decizia sa spunând că mama mea a servit Franţei..chiar dacă a fost cazul şi invers, Franţa a servit într-o oarecare măsură mamei mele.  Emmanuel Macron este fan al mamei mele, al dansatoarei – mi-a povestit că bunica sa îl lăsa să asculte discuri cu Joséphine Baker în copilăria sa. Totodată cunoaşte foarte bine faptul că a activat în Rezistența din timpul celui de-al Doilea Război Mondial în cadrul armatei franceze, mama mea a fost locotenent în cadrul Forţelor Aeriene. Mama mea a fost o femeie angajată în favoarea Ligii Internaționale împotriva antisemitismului (organism devenit ulterior Liga Internațională împotriva rasismului și antisemitismului). Toate acestea au contat în decizia luată de preşedintele Emanuel Macron pentru 'pantheonizarea' mamei mele. Dar cel mai important a fost rolul avut în cel de-al  Doilea Război Mondial”.

RFI:   Credeţi că succesul obţinut prin dans ar fi putut servi cauzei afro-americanilor?

Brian Bouillon-Baker: «La început nu percepea astfel lucrurile. A reuşit să se facă remarcată iar Parisul o găsea incredibilă – glumeaţă, sexy, plină de energie. I s-a propus să rămână la Paris. Dar nu avea niciun angajament, era tânără şi profita mult de moment, a reuşit să câştige mulţi bani. La bază este o tipă din romanele lui Emile Zola doar că nu va termina precum eroinele acestui autor genial”.

RFI: Aţi scris o carte despre mama voastră în care povestiţi faptul că acasă nu îi plăcea să vorbească despre succesul obţinut ca şi dansatoare.

Brian Bouillon-Baker: “Îi strigam să vină să vadă cum se prostea şi dansa, charleston, pe jumătate goală. Îi spuneam că este amuzant dar ea venea şi stingea, repede, televizorul. Ne spunea că este o dansatoare din trecut iar acum eu sunt mama voastră, aici şi acum”.

RFI: Făcea, acasă, referiri despre activitatea ei de spioană?

Brian Bouillon-Baker: “Nu, nimic, nu vorbea despre trecutul ei, ori foarte puţin. Deloc despre perioada în care a activat în Rezistenţă. Considera că eram prea tineri. O singură data am auzit-o vorbit cu amici.  Dar, în general, cei care au făcut aşa ceva nu se vor referi la actele lor ca fiind un act de bravură şi nu se consideră eroi. Păstrează pentru ei, în discreţie, aceste lucruri. Apoi, să amintim şi ataşamentul ei pentru de Gaulle. La fel de bine şi pentru Martin Luther King. Pentru ea, de Gaulle era omul care reprezenta Franţa, adevărata Franţă. Avea o admiraţie şi o fidelitate pentru de Gaulle până în punctul în care a defilat, în mai ’68, împotriva studenţilor şi pentru de Gaulle”.

RFI:  După război, Josephine Baker a adoptat 12 copii, printre care şi pe dumneavoastră.

Brian Bouillon-Baker: “Părinţii mei au murit în bombardamente în Algeria iar pe mine, Joséphine m-a descoperit într-un orfelinat, aveam 6 luni. A observat că eram născuţi în aceeaşi zi şi în aceeaşi lună. Ea m-a adus, altfel cred că aş fi rămas în Algeria.  Îşi dorea o mare familie, aceasta era latura maternă, dar, de fapt, dorea să ofere un exemplu lumii întregi, că dacă ea poate să crească 12 copii de toate originile, etniile şi religiile – se poate trăi într-o fraternitate. Iar ea repeta întruna că idealul de viaţă este fraternitatea universală. Aici se referea că am putea să punem capăt războiaelor, disensiunilor rasiale, urii – prin intermediul educaţiei. Iar când nu avem educație ori este una proastă, ea poată să producă pagube”.

RFI:   Josephine Baker era capabilă să cânte în faţa lui Fidel Castro iar în acelaşi timp era prietenă cu Grace Kelly, cu família Kennedy, cu Papa Paul al VI-lea.

Brian Bouillon-Baker: “Ne spunea că noi suntem ‘tribul curcubeu’, adică, reprezentăm, la nivelul nostru modest, întreaga planetă şi acest ideal de viaţă, de fraternitate. Motiv pentru care, putem să vizităm tot felul de state, cu excepţia unora mult prea totalitare.  Mesajul său este foarte actual, dacă ne uităm la problemele pe care le avem la ora actuală în Franţa dar care există la fel de bine şi în alte state: educaţia, dat fiind că toate problemele vin de aici- din lipsa de educaţie – integrarea în societate, comunitarismul, antisemitismul, sexismul, homofobia, violenţa şi chiar şi terorismul”. 


Joséphine Baker în uniforma de sublocotenent angajata alaturi de generalul de Gaulle, 1943.
Joséphine Baker în uniforma de sublocotenent angajata alaturi de generalul de Gaulle, 1943.
Sursa imaginii: 
© Service historique de la Défense – ministère des Armées