Play
Ascultă RFI Romania
Play
Ascultă RFI France
Ascultaţi


Cum e corect din punct de vedere politic, „Un Crăciun fericit” sau „vacanţe frumoase”?

sapin_afp_0.jpeg

Piaţă de Crăciun la Strasbourg.
Piaţă de Crăciun la Strasbourg.
Sursa imaginii: 
AFP/Patrick Hertzog

Nu s-a stins încă, în orice caz nu în Franţa, polemica suscitată de o listă de „recomandări” în materie de limbaj politic corect redactată de o comisară europeană, Helena Dalli. Cotidianul Le Figaro revine asupra acestui scandal considerînd că malteza Helena Dalli este, în cadrul Comisiei europene, o purtătoare de cuvînt a fenomenului numit cancel culture. Născut în universităţile din Statele Unite, această formă de activism vizează anihilarea mediatică şi profesională a tuturor celor care nu acceptă o nouă serie de dogme în ce priveşte egalitatea şi respectul faţă de minorităţi.

Aş începe prin a spune că nimic nu este mai nobil decît lupta împotriva rasismului, decît lupta pentru egalitatea în drepturi şi în favoarea respectului faţă de minorităţi. Din sînul acestor mişcări apar însă uneori voci cu totul stupefiante, care se pun, conştient sau inconştient, în slujba unor noi forme de rasism şi cauţionează cele mai retrograde ideologii din lume, inclusiv practici sinistre de segregaţie şi de integrism religios.

În elanul ei umanist, Uniunea Europeană se păcăleşte uneori. Din exces de zel, dorind să-şi facă un fel de autocritică istorică întrucît din Europa au pornit marile mişcări colonizatoare, unii responsabili europeni adoptă un fel de atitudine pe care aş numi-o de servitute voluntară. Altfel spus, în numele toleranţei ei servesc intoleraţa, în numele egalităţii ei servesc ideologii totalitare. Exemplele sunt din nefericire numeroase. Pe planetă, în multe ţări, milioane de femei ar dori să scape de servituţile la care sunt supuse în societăţile tradiţionale, să nu mai depindă de autoritatea bărbaţilor şi să renunţe, de exemplu, la unele semne ale supunerii cum ar fi vălul islamic.

Ce face însă, uneori, Europa, în numele unei stupide interpretări a conceptului de toleranţă? Finanţează, de exemplu, campanii în favoarea vălului islamic. A fost cazul chiar în toamna această cînd Uniunea Europeană a cofinanţat o campanie de comunicare a Consiliului Europei pusă sub semnul luptei împotriva discursurilor încărcate de ură anti-musulmană. Bineînţeles că trebuie luptat pentru orice incitare la ură împotriva oricărei comunităţi, numai că un film video promova, în numele combaterii urii, libertatea pentru vălul islamic.

Probabil că islamiştii radicali se tăvălesc de rîs cînd văd cît este de uşor, în Europa şi în marile democraţii, să obţii bani pentru promovarea inegalităţii între femei şi bărbaţi, a paternalismului tradiţional şi a „libertăţii” a de continua să discriminezi femeile… Cuvîntul libertate este atît de larg în ce priveşte conţinutul. Iar integriştii ştiu acest lucru, ei cer tocmai libertatea de a promova în continuare o viziune medievală asupra societăţii. Cuvîntul toleranţă, atît de apreciat în limbajul mediatic şi în cel al responsabililor europeni, are şi el un conţinut fluid, vag… În numele toleranţei cei mai înverşunaţi duşmani ai democraţiei cer ca să fie tolerată subordonarea legilor civile faţă de legile Coranului…

Malteza Helena Dalli, în vîrstă de 59 de ani, s-a aflat la originea unor recomandări care au creat stupefacţie prin wokismul lor. Ea face parte dintre militanţii convinşi că sursa inegalităţilor şi a oprimărilor se află, în mare parte, în limbă. De unde sugestia ca funcţionarii europeni să nu se mai adreseze cu doamnelor şi domnilor, ci cu formula stimaţi colegi. Sau, sugestia ca să nu mai vorbim de sărbătoarea Crăciunului ci de perioada vacanţelor.

Există, în prezent, în lumea occidentală, un curent care se consideră revoluţionar şi care îşi imagează, cum au fost şi alte ideologii precum nazismul, comunismul, maoismul sau integrismul islamic, că pot rezolva repede toate problemele lumii. De exemplu printr-o revoluţie a limbajului şi prin uitare. Să uităm, de exemplu, în Europa, că a fost un teritoriu al tradiţiilor creştine. Să introducem un nou pronume personal, pe lîngă el şi ea, de exemplu iel, pentru persoanele care nu se recunosc nici în genul masculin şi nici în genul feminin…

Helena Dalli a fost invitată să facă parte dintre comisarii europeni pentru a promova egalitatea în sînul Uniunii Europene. S-ar părea că este plătită cu 25 000 de euro pe lună, această cifră a fost vehiculată de presa franceză. Le Figaro evaluează astfel munca ei: „Ghidul de comunicare inclusivă redactat de Helena Dalli a provocat o veritablă dezordine în Europa, dîndu-le apă la moară acelor ţări membre ale Uniunii Europene, în frunte cu polonezii şi ungurii, care se opun aşa-zisului hegemonism cultural al Bruxelles-ului. Documentul legat de Crăciun şi de ceea ce Helena Dalli consideră că ar fi anacronismele Crăciunului a fost criticat de Papa Francisc. Din punctul de vedere al Papei, Uniunea Europeană nu trebuie să deschidă calea unei colonizări ideologice care ar putea să divizeze ţările membre şi să ducă la prăbuşirea Uniunii Europene.”

Personal am impresia că aud un hohot de rîs al Istoriei: după ce Vestul ne-a inspirat întotdeauna în aspiraţiile noastre spre libertate, iată că acum dinspre Vest bate un vînt ideologic toxic.

Profit repede să vă urez, celor care mă ascultă, un Crăciun fericit, pentru că nu ştiu dacă în anii viitori nu voi fi obligat să vă urez pentru această perioadă a anului vacanţe frumoase.