Play
Ascultă RFI Romania
Play
Ascultă RFI France
Ascultaţi


Alegerile prezidenţiale libiene prevăzute pentru 24 decembrie vor fi probabil amînate

capture_decran_2021-12-16_a_19.06.56.png

Comunitatea internaţională a făcut tot posibilul pentru ca alegerile libere din Libia să aibă loc.
Comunitatea internaţională a făcut tot posibilul pentru ca alegerile libere din Libia să aibă loc.
Sursa imaginii: 
Yoan VALAT POOL/AFP

În Libia ar trebui să aibă loc, pe 24 decembrie, alegeri prezidenţiale, dar după toate probabilităţile ele vor fi amînate. Locuitorii acestei ţări divizate aşteptau cu nerăbdare momentul sperînd că el va să deschide o nouă pagină de istorie şi de reconciliere naţională.

Libienii aşteaptă de fapt din 2011, de la căderea lui Muammar Gadaffi, să înceapă o viaţă normală, dar probabil că trebuie să se mai înarmeze cu răbdare. Alegerile prezidenţiale ar fi urmat să pună capăt haosului din Libia. ONU s-a implicat în supervizarea lor, dar organizarea le revenea autorităţilor interimare libiene. Ori, acestea au fost depăşite de complicata misiune.

În principiu în Libia ar fi trebuit să înceapă, cu 15 zile înainte de data votului, o campanie electorală. Ea nu a început însă întrucît lista candidaţilor nu a putut fi definitivată şi oficializată.

90 de persoane şi-au depus candidatura în această cursă prezidenţială, dar unele dintre ele, după cum scrie cotidianul Le Figaro, reprezintă veritabile dileme judiciare. Este cazul cu unul dintre fiii lui Gaddfi, mai precis cu Seif al-Islam care, în 2015, a fost condamnat la moarte de autorităţile de la Tripoli dar graţiat de Parlamentul de la Tobrouk. În Libia, ţară divizată şi avînd două centre de putere, pot avea loc astfel de evenimente paradoxale, ca un om să fie condamnat în vestul ţării şi graţiat în estul ţării. De altfel acest fiu al lui Gaddafi care spera să poată deveni preşedinte este pus sub urmărire de Curtea penală internaţională.

Un alt candidat cu „probleme” este şi şeful regiunilor estice ale Libiei, mareşalul Khalifa Haftar, acuzat de crime de război. Cum ar putea acest om să intre în campanie pentru prezidenţiale cînd un tribunal de la Misrata, oraş al revoluţiei anti-Gaddafi, l-a condamnat la moarte?

Multe alte probleme de ordin juridic, consecinţă a diviziunilor interne, împiedică organizarea în condiţii de serenitate a acestor prezidenţiale. Poate că Libia ar fi putut face acest pas dacă ar fi decretat uitatea generală şi amnistia generală, cum făceau uneori oraşele greceşti în antichitate pentru a pune capăt unor conflicte şi rivalităţi interminabile. Greu de imaginat însă această soluţie într-o ţară unde forţe obscure, precum Fraţii musulmani foarte prezenţi în vestul ţării, speră şi ele să cucerească preşedinţia. Pentru o bună parte dintre libieni Fraţii musulmani sunt pur şi simpli nişte terorişti.

Imposibil deci de imaginat că toţi candidaţii ar fi putut face campanie în mod normal în cele trei mari regiuni ale ţării, unde se agită şi numeroase grupuri armate şi clanuri dispuse mai degrabă să relanseze războiul civil decît să piardă prezidenţialele.

Si mai există un paradox în Libia: pe de o parte toată lumea spune că poporul trebuie lăsat să se exprime liber. Si pe de altă parte există temerea că poporul ar putea alege în mod liber un monstru politic în funcţia de preşedinte.