Direct Jurnale Direct Monde
Ascultaţi


ONU solicită comunităţii internaţionale 5 miliarde de dolari pentru evitarea foametei în Afganistan

capture_decran_2022-01-11_a_17.38.31.png

ONU: un milion de copii riscă să moară de foame în Afganistan
ONU: un milion de copii riscă să moară de foame în Afganistan
Sursa imaginii: 
AP - Petros Giannakouris

Organizaţia Naţiunilor Unite lansează un apel către comunitatea internaţională pentru a-i ajuta pe afganii confruntaţi cu spectrul foametei. ONU estimează că ajutorul de urgenţă pentru Afganistan ar trebui să fie de cinci miliarde de dolari.

Cînd talibanii au preluat puterea, în vara anului trecut, cîţiva dintre liderii lor au acordat interviuri mediilor de informare occidentale şi au spus cam aşa: indiferent care vor fi problemele Afganistanului de acum înainte, pentru noi ele vor fi infinit mai uşor de rezolvat decît au fost problemele pe care le-am avut luptînd împotriva occidentalilor.

În prezent, însă, talibanii sunt oarecum în situaţia de a descoperi că este mai uşor să cîştigi un război decît să administrezi o ţară şi să asiguri unei populaţii condiţii decente de viaţă.

Potrivit Organizaţiei Naţiunilor Unite, jumătate din populaţia afgană este confruntată cu subnutriţia. Niciodată ONU nu a lansat un apel pentru colectarea unei sume atît de mari într-un context de catastrofă umanitară. ONU învită deci ţările donatoare să fie generoase precizînd că banii vor merge direct la afganii aflaţi într-o situaţie disperată, şi nu în bugetele regimului islamist.

Afganistanul numără 23 de milioane de locuitori, dintre care nouă milioane au fost obligaţi să-şi părăsească locuinţele din cauza luptelor. Un milion de copii riscă să moară de foame dacă nu intervine ajutorul internaţional. ONU doreşte în primul rînd să furnizeze hrană pentru familiile afgane, seminţe pentru agricultorii afgani şi servicii medicale.

Dacă acest plan de ajutorare nu se concretizează, există riscul unui val migratoriu major, avertizează specialiştii. Probabil că acest ultim argument îi va convinge şi pe occidentali, adică pe cei care au pierdut războiul cu talibanii, să contribuie la hrănirea unei populaţii devenită ostatica unui regim obscurantist. Greu de imaginat însă că astfel de ajutoare ar putea ajunge direct la populaţie, doar cu sprijinul unor organizaţii neguvernamentale, fără ca talibanii să aibă şi ei un cuvînt de spus, sau mai corect fără să profite în primul rînd de această mobilizare internaţională.

Paradoxurile legate de Afganistan sunt, după cum se vede, încă numeroase şi surprinzătoare.