Direct Jurnale Direct Monde
Ascultaţi


Rusia – NATO: discuţii Est-Vest pe fond de profundă neîncredere reciprocă

carte_3.jpeg

Sursa imaginii: 
France 24

Luni 10 ianuarie, la Geneva, Rusia a început un dialog cu americanii care, la Bruxelles, miercuri 12 ianuarie a luat o formă mai largă pentru că Alianţa Atlantică s-a întîlnit cu rușii. Joi 13 ianuarie dialogul va fi și mai extins pentru că Rusia va discuta cu Organizaţia pentru Securitate și cooperare în Europa din care fac parte 57 de state. Săptămîna este deci marcată de un veritabil dialog Est-Vest. Pentru moment, însă, spun comentatorii, singurul semn de progres în acest context este doar acesta, și anume faptul că dalogul are loc și că este eșalonat pe mai multe runde.

Din punctul de vedere al Rusiei criza actuală este una declanșată de occidentali. În presa rusă apar nenumărate articole în care occidentalilor li se reamintește că la începutul anului 2014, în Ucraina, cînd președintele pro-rus Viktor Ianukovici era contestat de opoziţie, europenii au negociat cu el un cu totul alt scenariu decît plecarea sa precipitată de la putere.

Pe 20 februarie 2014 miniștrii de externe al Franţei, al Germaniei și al Poloniei s-au dus la Kiev ca să oprească o baie de sînge. După intense negocieri, s-a ajuns la un acord politic în virtutea căruia președintele pro-rus urma să se înţeleagă cu trei dintre liderii opoziţiei pro-europene.

Într-un articol publicat în Le Figaro, editorialistul Renaud Girard reamintește acest lucru și precizează următoarele:  „Cei trei lideri europeni au supervizat în mod solemn acest acord dar imediat apoi au plecat de la Kiev abandonînd în mod ciudat acel copil născut în mod miraculos – acordul politic inter-ucrainean. Opoziţia ucraineană (agitată de americani?), fără să aștepte prea mult, nu s-a ţinut însă de cuvînt dar europenii nu mai erau fizic acolo ca supervizeze aplicarea acordului. Rusia nu a înţeles niciodată de ce europenii nu au încercat să apere un acord pe care ei înșiși îl negociaseră.“

Nu trebuie să ne mirăm deci de ce Vladimir Putin nu are de loc încredere în ceea ce s-a numit Formatul Normandia, adică în negocierile directe dintre Rusia și Ucraina, cu mediere franceză și germană.

Dacă rușii nu au încredere în occidentali, nici aceștia nu au încredere în ruși, sau mai exact în Rusia pe care o dorește Putin în prelungirea Uniunii Sovietice și a epocii imperiale. Dovadă că mai multe state din nordul Europei, care pînă acum nu s-au grăbit să intre în Alianţa Atlantică, se pun în prezent treptat sub umbrela protectoare a acesteia.

Finlanda și Suedia, care au un statut de neutralitate, își exprimă neliniștea în faţa exigenţelor ruse ca Alianţa Atlantică să nu mai primească noi membri. Chiar dacă Rusia are drept obiectiv să împiedice integrarea Ucrainei în NATO, Suedia și Norvegia văd ca un fel de atentat la suveranitatea lor proclamarea unei eventuale interdicţii de apropiere de Alianţa Atlantică. Primul ministru social-democrat suedez, doamna Magdalena Andersson, a declarat de altfel că va apăra  dreptul Suediei de a-și alege propria politică securitară. Iar în discursul său de Anul Nou, președintele finlandez Sauli Niinistö a subliniat că Finlanda își conservă libertatea de acţiune în privinţa unei eventuale adeziuni la NATO. Chiar dacă Suedia și Finlanda nu se grăbesc să intre în NATO, ele nu doresc în nici un caz însă semnarea unui acord cu rușii prin care ușa alianţei să le rămînă pentru eternitate închisă.

Probabil că astăzi mulţi ucraineni regretă un acord semnat în 1994 cînd Ucraina a aceptat să abandoneze armele nucleare în schimbul garanţiei că i se va respecta suveranitatea. La acea oră Statele Unite, Marea Britanie și Rusia au garantat această suveranitate, care s-a spulberat în 2014 cînd Putin a decis să anexeze Crimeea și i-a sprijinit pe separatiștii din vestul Ucrainei.

Într-un articol din Le Figaro, o specialistă în geopolitica est-europeană, Anna Darroman, arată că în momentul dislocării Uniunii Sovietice, Ucraina s-a trezit cu o moștenire militară gigantică: aproape un milion de soldaţi, 6500 de tancuri, 1500 de avioane, 1272 de ogive nucleare. Pe fond de corupţie și aviditate de cîștig, tot acest arsenal a fost vîndut (cu excepţia armelor nucleare) și dispersat. După 2014 însă Ucraina a reînceput să-și consolideze mașina militară, cu un ajutor susbstanţial din partea Occidentului. Ceea ce a creat o enormă iritare la Moscova, evident.

În total, scrie Le Figaro, America a furnizat Kievului, din 2014 încoace, ajutoare militare în valoare de două miliarde două sute de milioane de dolari. Practic, armata ucraineană se adaptează standardelor militare occidentale. Este adevărat că Putin a masat o sută de mii de soldaţi la frontera cu Ucraina, dar și Kievul dispune în prezent de 250 000 de soldaţi activi, de 200 000 de rezerviști și de 400 000 de veterani.

Aceste cifre nu înseamnă însă că o înfruntare directă între ruși și ucraineni nu ar fi o catastrofă, în care s-ar vedea aspiraţi și occidentalii, cu consecinţe imprevizibile.