Direct Jurnale Direct Monde
Ascultaţi


Prezidenţiale franceze: cum se explică „agonia” stîngii

gauche.jpg

Liderul stîngii radicale, Jean-Luc Mélenchon, la un miting în provincie, în august 2021.
Liderul stîngii radicale, Jean-Luc Mélenchon, la un miting în provincie, în august 2021.
Sursa imaginii: 
AFP - OLIVIER CHASSIGNOLE

În Franţa, în contextul prezidenţialelor, multiplicarea candidaturilor în rîndurile stîngii îi diminuează şansele de cuceri Palatul Elysée. Numeroşi comentatori caută explicaţii pentru deruta din cadrul stîngii.

Sunt tot mai dese, de o vreme, semnalele de alarmă lansate în legătură cu ceea ce unii numesc o „agonie” a stîngii franceze, iar alţii un „naufragiu colectiv”. Iar un editorialist de la cotidianul elveţian Le Temps vede chiar o turnură caricaturală în multiplicarea candidaturilor, mai ales după ce s-a angajat în cursă, sîmbăta trecută, şi fosta ministră a justiţiei, Christiane Taubira.

Peisajul stîngii franceze este acum unul fragmentat, desfigurat de ambiţii personale. Nu lipsesc din el nici notele de megalomanie (de exemplu la Jean-Luc Mélenchon, liderul radicalilor de stînga).

În cotidianul Le Figaro, istoricul şi eseistul Philippe Iribarne încercă să descopere „cauzele profunde ale epuizării stîngii franceze” şi ajunge la următoarea concluzie: ea şi-a pierdut sprijinul de altădată din cauza refuzului de a „subscrie” la opinia majoritară a francezilor în privinţa imigraţiei şi a islamismului. Stînga i-a denunţat dintotdeauna pe opresori şi i-a apărat pe cei opresaţi. Ori, în prezent, ea tinde să-i plaseze pe toţi imigranţii, ba chiar şi pe islamişti, în categoria opresaţilor, a celor dominaţi – o percepţie cu care francezii în majoritatea lor nu sunt de acord.

Si presa de stînga, cum ar fi Libération, deplînge criza de identitate în sînul stîngii franceze şi o îndeamnă să se „trezească”. Candidatura doamnei Christiane Taubira nu a făcut însă decît să învenineze şi mai mult atmosfera în tabăra stîngii. Socialiştii şi ecologiştii îi reproşează fostei ministre a justiţiei că adînceşte diviziunile precum şi confuzia în sînul stîngii.

Ar putea veni, oare, salvarea stîngii de la „bază”? O încercare în acest sens există pentru că militanţii au iniţiat nişte primare populare, şi s-ar putea ca 300 000 de francezi să voteze în cadrul lor. Ele au însă o semnificaţie mai mult consultativă, după cum spune chiar lidera socialiştilor Anne Hidalgo. Alegătorii le vor da de fapt nişte note candidaţilor stîngii, îi vor ierarhiza din punctul lor de vedere, dar nici unul dintre aceşti şase candidaţi principali nu este pentru moment dispus să se supună verdictului popular (cu excepţia, poate, a celor foarte slab creditaţi pentru moment de sondaje).