Play
Ascultă RFI Romania
Play
Ascultă RFI France
Ascultaţi


Anina Ciuciu, avocată de etnie romă la Curtea de Apel din Paris (Interviu)

img-20220207-wa0013.jpg

Avocata Anina Ciuciu, pe treptele Palatului de Justitie din Paris, 31 ianuarie 2022.
Avocata Anina Ciuciu, pe treptele Palatului de Justitie din Paris, 31 ianuarie 2022.
Sursa imaginii: 
Instagram Anina Ciuciu

O nouă avocată a depus jurământ în faţa Primei Camere Civile a Curţii de Apel din Paris. Este vorba de Anina Ciuciu. În vârstă de 32 de ani, tânăra juristă este originară din România, mai exact din Craiova unde familia ei de romi se sedentarizase. Sosită în Franţa la vârsta de 7 ani, Anina Ciuciu începe prin a cerşi pe străzi împreună cu mama şi surorile ei. In cele din urmă, copii sunt şcolarizaţi, familia obţine acte oficiale iar Anina va termina şcoala cu succes. Un parcurs excepţional pe care îl va descrie în cartea autobiografică „Mândră să fiu rromă”. Admisă ca bursieră la Facultatea de Drept a Universităţii Sorbona, Anina Ciuciu a devenit acum, probabil, prima avocată de etnie romă din Paris.

Anina CIUCIU: Înseamnă mult. Mai întâi înseamnă un vis îndeplinit, un vis de mic copil. Înseamnă și multe eforturi și multe sacrificii. Cu această ocazie aș dori să le mulțumesc din nou părinților mei. Fără sacrificiul lor, fără eforturile lor și fără iubirea lor nu aș fi putut să reușesc să îmi îndeplinesc acest vis.

Vasile DAMIAN: Veniți de departe. Puteți să ne reamintiți parcursul Dvs. excepțional până la statutul dumneavoastră actual de avocată?

A.C: M-am născut într-o familie de romi din România, din Craiova, o familie tradițională. Părinții mei și-au pierdut slujbele în România. Tata era contabil. Mama lucra într-un spital public. Au fost denunțați ca fiind romi și și-au pierdut slujbele. Am fost nevoiți să plecăm spre Franța pentru a găsi o viață mai bună, pentru a fi respectați și pentru a avea aceleași drepturi. Chiar și în Franța am fost expuși la rasism, la discriminări. Dar ne-am zbătut împreună cu părinții mei pentru a reuși să accedem al demnitate, la o casă, la slujbă, la școli pentru mine și pentru surorile mele. Au fost foarte multe eforturi, foarte multe sacrificii. Nu era ușor. Ăsta este și mesajul meu astăzi. Eu am reușit pentru că am făcut mult mai multe eforturi decât ceilalți copii care nu sunt de etnie romă.

V.D: Se vede în poza dumneavoastră în robă pe treptele Palatului de Justiție din Paris că ați fost foarte emoționată de această ceremonie de depunere a jurământului. Ce v-ați spus în momentul în care ați jurat că vă veți exercita munca „cu demnitate și umanitate”. Sunt cuvinte care evident au o încărcătură specială pentru dumneavoastră, nu-i aşa?

A.C: Evident că am fost foarte emoționată când am depus acel jurământ. Fiecare cuvânt are un sens foarte important pentru mine. De ce mi-am ales avocatura? Pentru mine era o vocație de când eram copil. Vocația era să mă lupt pentru dreptate. Ce am trăit noi, familia mea, am considerat că este o nedreptate. Întotdeauna mi-am dorit să mă lupt pentru dreptate pentru noi, dar și pentru toți ceilalți care trăiesc aceleași nedreptăţi. Când mi-am propus să devin avocată aveam această dorință, acest vis, să mă lupt pentru drepturile tuturor și mai ales pentru ale celor care nu au acces la drepturile lor și se lovesc de nedreptate. Când am devenit avocat aveam această ambiție, să continui și pe plan judiciar angajamentul pe care îl am de mai mulți ani de zile în Franța, angajament politic și public, pe teren, cu mai multe asociații și cu mai mulți oameni care au experiența discriminării în viața lor. Tocmai când eu am absolvit Sorbona, când au reuşit să termin această școală de avocatură și să îmi realizez visul, eram foarte conștientă că în Franța și în România sunt foarte mulți copii care nu au nici posibilitatea de a visa pentru că această posibilitate le este refuzată deoarece sunt în precaritate, pentru că sunt din minorități, pentru că sunt străini. Voiam să mă lupt pentru ca toți copiii din Franța să poată avea posibilitatea de a visa, de a-și realiza visul și de a avea acces la educație.

V.D: Ani de zile ați fost alături de cei precari, tineri, copii, de cele mai multe ori romi, dar nu numai, prin acest colectiv Ecole Pour Tous. Cum vă veți continua, dacă veți continua, lupta în acest domeniu asociativ?

A.C: Ce îmi propun acum, fiind avocată, este să continui această luptă. În Franța există discriminări structurale privind accesul la educație pentru copiii în situație de precaritate. În colectivul Ecole Pour Tous sunt copii din Africa de Vest, din Siria, ori copii francezi de origine gitană, ori copii romi din România care trăiesc în condiții foarte precare și care nu au acces la școală. De exemplu, le este refuzată înscrierea la școală pentru că nu pot să își dovedească o adresă fixă. Când trăiești pe un „Platz” (tabără) nu poți să dai această dovadă. Vrem să schimbăm legea. Vrem să schimbăm și modul în care legea este aplicată în Franța. Deja cu colectivul Ecole Pour Tous am obținut pași importanți. Am obținut o schimbare în lege. Am obținut o misiune de informare, adică o anchetă care a fost realizată de o deputată la cererea prim-ministrului francez pe subiectul accesului la educație al copiilor care trăiesc în precaritate. Am obținut și crearea de posturi de mediatori școlari. Eu îmi voi da silința să reușim să obținem schimbări importante și pentru ca dreptul la educație să fie garantat nu numai în lege, dar și în fapte în Franța.

 
Anina Ciuciu, avocată de etnie romă la Curtea de Apel din Paris (Interviu)