Semne de destindere la frontiera cu Ucraina, Putin își atribuie o victorie morală

Imediat ce rușii au anunţat că se retrag de la graniţa cu Ucraina pieţele bursiere au redevenit brusc euforice iar moneda unică europeană a început să cîștige teren în raport cu dolarul… Aceasta este lumea în care trăim: una complexă, globală, plină de contradicţii și dileme, cu memorie scurtă și cu răsturnări spectaculoase. Americanii anunţau ca fiind aproape sigură data invaziei: 16 februarie. Ori, ministrul de externe rus Serghei Lavrov a întredeschis chiar de luni 14 februarie o portiţă de ieșire din criză în cursul unei întîlniri televizate la Kremlin cu Vladimir Putin. Afirmaţia sa, că trebuie dată încă o șansă diplomaţiei, nu a trecut neobservată, dimpotrivă, a fost destul de comentată. Dar decizia de retragere efectivă surprinde totuși.  

Pentru moment nu se știe cît de masivă este retragerea, iar manevrele militare din Republica Belarus vor continua pînă pe 20 februarie. Dar mediatic vorbind Vladimir Putin este cîștigător în contextul acestei crize. El a denunţat de mai multe ori „isteria occidentală“ suscitată de maneverele sale militare în preajma frontierei cu Ucraina. Iar Serghei Lavrov a calificat drept „terorism informaţional“ difuzarea masivă, de către occidentali, a știrilor potrivit cărora Rusia s-ar fi pregăsit să invadeze Ucraina. Iată și o altă declaraţie făcută de purtătorul de cuvînt al Kremlinului și reluată de numeroase agenţii de presă: „Noi am spus întotdeauna că după terminarea exerciţiilor trupele noastre se vor întoarce în garnizoanele lor de origine. Aceasta este procedura obișnuită.“ Cu alte cuvinte, Kremlinul își atribuie o victorie morală asupra unui Occident „isteric“.

După ce timp de cîteva luni în presa internaţională editorialiștii s-au întrebat mereu dacă Putin va ataca sau nu, de acum încolo probabil vor apărea speculaţii în legătură cu această retragere bruscă.

În orice caz, demonstraţia de forţă a lui Putin a fost impresionantă. Numeroși occidentali și mai ales numeroși diplomaţi occidentali au părăsit Ucraina în ultimele zile, ca să nu mai vorbim că Statele Unite și-au mutat ambasada de la Kiev la Lvov. Rusia a reușit să perturbe și agenda politică a lui Joe Biden, este ca și cum Putin i-ar fi spus președintelui american: înainte de a te ocupa de China cu mine vei avea de-a face și de ceea ce doresc eu va trebui să ţii cont. Agenţia France Presse reia într-o depeșă o frază cheie pronunţată de purtătorul de cuvînt al ministerului e externe rus: „Data de 15 februarie 2022 va intra în istorie ca ziua eșecului pentru propaganda războinică a Occidentului. Occidentalii au fost umiliţi și distruși fără să se fi tras un singur foc de armă.“

Că lui Putin îi place să-i umilească pe occidentali, ori de cîte ori poate, este adevărat. Si probabil că propaganda Kremlinului va prezenta acest început de destindere ca o victorie a raţiunii din partea celui care conduce „cu înţelepciune“ destinele Rusiei - Vladimir Putin, șef pe viaţă în tradiţia ţaristă și stalinistă. O partidă de poker diplomatic s-a jucat însă în ultimele săptămîni între Moscova și Washington, și probabil că este prea devreme să ne dăm seama cine a fost mai subtil.

În ce privește retragerea soldaţilor ruși de la frontiera ucraineană, ea nu rezolvă nimic în mod fundamental. În orice moment Putin poate reîncepe acest joc, cel al pisicii cu șoarecele. După opinia mea, liderul de la Kremlin a obţinut prin această criză un început de adeziune al opiniei publice mondiale în favoarea sa. Balanţa se înclină în favoarea Rusiei pentru că numeroși comentatori se întreabă: și în defenitiv de ce nu poate să rămînă Ucraina neutră? Din comentariile pe care le citesc în Franţa pe această temă, de foarte mulţi ani, majoritatea par să se încline tot în această direcţie: de ce ar trebui Alianţa Atlantică să se extindă chiar pînă la frontiera cu Federaţia rusă?

Iată un pasaj, în acest sens, dintr-un articol apărut în Le Figaro, semnat de analistul Renaud Girard: „În calitate de geopolitician clasic, Putin este obsedat de securitatea teritoriului rus. Noi am prefera ca el să dea prioritate instaurării unui stat de drept în Rusia. Dar la cei 69 de ani ai săi noi nu-l vom mai putea schimba. El nu dorește integrarea Ucranei în Alianţa Atlantică. Oare este această dorinţă a sa chiar atît de scandaloasă pe cît se spune? Să ne punem o singură întrebare: cum ar reacţiona Washington-ul dacă Rusia ar intra într-o alianţă militară cu Mexic și ar instala rachete îndreptate spre infrastructurile americane?“

Cred că acest tip de reflecţie este dominant acum, cel puţin în Franţa, unul din motive ţinînd de istorie întrucît francezi nu au avut niciodată frontieră comună cu rușii și nu au simţit niciodată respiraţia rece, opresivă și dictatorială a Imperiului rus.