Franţa și UE: noi parteneriate militare cu ţările africane în lupta împotriva jihadismului

Au fost reprezentate Niger, Ciad, Mauritania, Coasta de Fildeș, Ghana, Togo, Benin, Senegal… Dar și Estonia, Suedia, Slovenia, Danemarca, Belgia, România. De reţinut că România a participat la misiunile Uniunii Europene și ale Organizaţiei Naţiunilor Unite în Africa. Iar președintele Klaus Iohanis, sosind la Paris, a reafirmat că România își va aduce contribuţia în continuare pentru securitatea regiunii sub-sahariene.  

În același timp, totul trebuie regîndit și reorganizat. „Este imposibil să continuăm în aceste condiţii, toși aliaţii gîndesc la fel“ a declarat, în perspectiva reuniunii de la Paris, ministrul eston al apărării, Kalle Laanet. În jur de 25 000 de militari de diferite naţionalităţi, dintre care 4300 francezi, sunt desfășuraţi în prezent în Sahel. Iar situaţia cea mai dificilă este în Mali, unde 2400 de francezi fac parte din operaţiunea Barkhane. După două lovituri de stat succesive, în Mali s-a instalat la putere o juntă militară care dorește plecarea occidentalilor și mizează, pentru asigurarea securităţii, pe mercenarii grupului Wagner teleghidat de ruși. Corupţia din Mali, totala descompunere a statului, suspendarea instituţiilor democratice, refuzul juntei de a anunţa o tranziţie spre un guvern civil, propaganda anti-franceză și anti-occidentală orchestrată de juntă, toate acestea precum și alte elemente îl determină acum pe președintele Emmanuel Macron să opereze o modificare strategică.

De fapt francezii au păţit cam același lucru care li s-a întîmplat americanilor în Afganistan. Adică nu au reușit, în ciuda unor mari eforturi logistice și financiare, să formeze trupe locale capabile să asigure securitatea și să lupte împotriva jihadismului. Corupţia atinge de fapt, în anumite zone ale lumii, un nivel pe care occidentalii sunt incapabili uneori să-l înţeleagă. A fost cazul în Afganistan unde americanii au crezut că au format 300 000 de soldaţi afgani, iar pe hîrtie ei existau, în sensul că își încasau soldele. În faţa cîtorva mii de talibani motivaţi și înăspriţi de experienţa războiului, armata afgană s-a dovedit însă a fi una fantomă, s-a evaporat într-un mod rușinos și stupefiant.

Franţa înţelege acum să înveţe ceva din experienţa americană. Reamintim că francezii au intervenit în Mali în 2013 cînd forţe jihadiste se îndreptau spre capitala ţării, Bamako. Treptat francezii i-au convins, cu mare dificultate însă, și pe alţi parteneri europeni să intervină în regiune pentru a eradica reţelele jihadiste. Misiune care s-a dovedit imposibilă, zona subsahariană este un deșert în care proliferează și dau dovadă de mare mobilitate grupurile afíliate Al-Qaidei și organizaţiei stat islamic. Si mai grav este faptul că islamiștii radicali și teroriștii se „topesc“ în masa populaţiei. Din 2013 încoace 53 de soldaţi francezi și-au pierdut viaţa în Sahel, dintre care 48 în Mali.

Pentru ca jihadismul să nu lovească în Europa, el trebuie frînat la sursa sa geografică, în Sahel: acesta a fost unul din principiile care i-au ghidat pe strategii francezi, și pe care l-au considerat just și ceilalţi parteneri europeni ai Franţei. În același timp, misiunile occidentale pe pămîn african sau asiatic riscă întotdeauna să se eternizeze și să devină un fel de gaură neagră financiară și logistică. Americanii știu ei de ce au plecat din Afganistan, și acum și francezii știu de ce trebuie plece din Mali.  

Soluţia constă în pregătirea unor forţe locale motivate pentru lupta anti-jihadistă, ceea ce se va încerca într-un ritm mai alert în viitor. Europenii pot forma cadre și militarii locali, iar bazele militare franceze din Africa por contribui la aceste operaţiuni. Parisul, după cum arată Agenţia France Presse, dorește să-și ofere serviciile de formator în Africa, mai ales în Africa de vest pentru a bara propagarea jihadismului în ţări precum Coasta de Fildeș, Senegal, Benin… Franţa dorește deci să reinventeze parteneriatele militare cu ţările africane.

Retragea europenilor din Mali va fragiliza o altă misiune aflată la faţa locului, sub egida ONU, numărînd 15 000 de soldaţi. Această misiune (Minusma) urma să sprijine procesul de consolidare a statului și a democraţiei în Mali. Din păcate ţara a evoluat spre haos. Iată ce spune un comandant francez despre problema cu care au fost confruntate misiunile europene în Mali: „O armată străină într-o ţară străină nu poate învinge un inamic disimulat în rîndurile populaţiei.“