Play
Ascultă RFI Romania
Play
Ascultă RFI France
Ascultaţi


Dar ruşii? Ce cred ei despre politica lui Putin faţă de Ucraina?

trupe.jpg

Soldaţi ucraineni
Soldaţi ucraineni
Sursa imaginii: 
AP - Andriy Andriyenko

Pînă unde va merge Putin în conflictul său cu Ucraina şi cu Occidentul în general? Iată o întrebare în jurul căreia se speculează mult în prezent. Există însă şi o altă întrebare esenţială care rămîne fără răspuns satisfăcător din lipsă aproape totală de informaţii. Ea ar putea fi formulată cam aşa: ce gîndesc ruşii despre Putin? Corespondentul cotidianului Le Monde la Moscova, Benoît Vitkine, încearcă să schiţeze un răspuns la această ultimă întrebare iar concluzia sa este că populaţia îl sprijină pe Putin dar fără entuziasm.

Şi încep prin a cita din articol: „Populaţia rusă începe să resimtă o anumită oboseală datorită atmosferei de confruntare continuă. Partidul celor care sunt împotriva războiului este total inaudibil într-o ţară unde vocile critice sunt reprimate sau împinse la exil.”

Benoît Vitkine îi evocă în articolul său pe cei care pur şi simplu nu vor să ştie nimic despre actualitate, întrucît au probabil multe alte griji, precum şi pe cei care îşi exprimă părerea prin fraze scurte şi prudente de genul „Eu sunt pentru pace” sau „Eu sunt pentru Putin”.

Sondajele sunt probabil imposibil de realizat într-un stat în care toată lumea se teme, într-o ţară fără opoziţie şi fără medii de informare independente. În 2014 şi 2015, cînd Putin a anexat Crimeea, au existat nişte manifesări populare de entuziasm, acum însă, arată Benoît Vitkine, populaţia rusă este infinit mai reţinută. Totuşi, s-ar părea că a doua grijă a ruşilor a devenit acum războiul, aşa rezultă din diverse anchete de opinie… Tineretul rus în special visează să trăiască în stil american şi nu consideră că o lungă confruntare cu Statele Unite îşi are rostul. Probabil că mulţi ruşi sunt circumspecţi cînd li se repetă zi de zi că Occidentul vrea să distrugă Rusia, dar nu au ce face.

Acest tip de propagandă a mai existat în epoca sovietică, mai ales în anii care au precedat venirea la putere a lui Gorbaciov. Istoricii acelei perioade spun că şefii KGB-ului au ordonat atunci o anchetă secretă în străinătate, pentru a încerca să înţeleagă mai bine ce intenţii avea lumea capitalistă în raport cu URSS-ul. Iar rezultatul anchetei pare să fi provocat stupoare printre eminenţele cenuşii ale serviciilor secrete, cum a fost Iuri Andropov.  Ele au descoperit că occidentalul de rînd nu-şi dorea altceva decît să trăiască cît mai bine, şi că pentru el conflictul ideologic cu Uniunea Sovietică pur şi simplu nu exista…

Ruşii de rînd nu-şi doresc nici ei, de fapt, decît să trăiască mai bine, în stil occidental dacă s-ar putea, numai că ei sunt încă marcaţi de dezastrul de după căderea comunismului cînd, timp de zece ani, libertatea a rimat cu sărăcie, umilinţă, insecuritate, declasare, corupţie fără precedent, inegalităţi sociale abisale, apariţia unei clase de oligarhi îmbogăţită din furt…

Ucrainenii iubesc în primul rînd libertatea, chiar cu preţul haosului, iar ruşii iubesc în primul rînd ordinea, chiar cu preţul pierderii libertăţii. Iată cum unii istorici caracterizează, într-o frază, cele două popoare aflate acum în pragul unei rupturi istorice majore. Ceea ce înseamnă, din păcate, că ruşii s-au obişnuit din nou cu viaţa fără libertate, un tip de existenţă pe care l-au cunoscut de altfel foarte puţin în cursul istoriei lor. Vor exista probabil din cînd în cînd voci disidente printre intelectuali, cum a fost pe vremuri cea a lui Soljeniţîn. Dar în aparatul de stat, în acel al armatei şi al serviciilor secrete, domneşte supunerea oarbă, ca pe vremea lui Stalin.

Cotidianul Le Monde evocă o iniţiativă rară, aceea a unui text semnat de o sută de intelectuali ruşi, text difuzat de postul de radio Ecou pe data de 30 ianuarie, şi în care aceştia se opun războiului. Respectivii intelectuali al căror curaj este de admirat mai deploră în tribuna lor absenţa oricărei dezbateri publice în Rusia... Probabil că dezbaterile există în fiecare familie, dar din alte motive… Într-un interviu acordat revistei L’Express, academiciana Hélène Carrère d’Encausse, specialistă în istoria Rusiei şi a Uniunii Sovitice, arată că în fiecare familie ucraineană există cîte în rus şi că în fiecare familie rusă există cîte un ucrainean. Dacă un război fratricid începe într-adevăr între ucraineni şi ruşi el va fi încă o încercare existenţială extrem de dureroasă în istoria Rusiei.

Dar ruşii sunt obişnuiţi să sufere în tăcere, pînă la adîncimi abisale, şi să se considere răstigniţi între Asia şi Europa, incapabili să se bucure de imensitatea teritoriului lor. Literatura multor scriitori ruşi, şi nu-l numesc decît pe Dostoievski, captează aceste dileme şi contradicţii stupefiante ale poporului rus. El este capabil să-şi înece amarul în iluzia grandorii imperiale şi să le ierte tiranilor toate crimele şi persecuţiile atunci cînd occidentalii tremură de frică în faţa Moscovei.