Editorialist în Libération: „Ucrainenii au realizat imposibilul…“

Unul din paradoxurile libertăţii este că oamenii se obișnuiesc repede cu ea. Libertatea începe să fie treptat considerată ca un dat natural, așa cum este aerul – produs oferit gratuit de natură. Amintirile celor care s-au luptat pentru libertate se estompează, celebrarea celor care au murit pentru libertate se banalizează… De la o generaţie la alta dispar și angoasele legate de o eventuală pierdere a libertăţii.

În această situaţie sunt de fapt occidentalii de la al doilea război mondial încoace. Mai toate avertismentele lansate de europenii din est în legătură cu pericolul reprezentat de Putin și de ideologia lui n-au fost în mod serios luate în seamă de europenii din vest. Atacul lansat asupra Ucrainei este însă cel mai mare șoc încasat de tabăra democraţiei din 1945 încoace.

Nu întîmplător mulţi editorialiști compară invadarea Ucrainei de către Putin cu atacul împotriva Poloniei ordonat de Hitler în septembrie 1939. Istoricul și deputatul francez Jean-Louis Thiériot, într-un articol publicat în Le Figaro, își face oarecum mea culpa în numele occidentalilor spunînd: am crezut în apostolii globalizării fericite și în discursurile celor care anunţau victoria definitivă a valorilor democraţiei, am uitat că istoria are o dimensiune tragică și că deseori nodul gordian trebuie tăiat cu preţul sîngelui.

Jean-Louis Thiériot s-a ocupat în ultimul timp de redactarea unui raport legat de capacităţile militare ale Franţei, și își avertizează concetăţenii că trebuie să se pregătească pentru scenariul unui război convenţional, de mare intensitate, în Europa. Tot el constată că în 1960 Franţa era mai pregătită să facă faţă unui eventual război total, Parisul aloca atunci 3,5 la sută din produsul intern brut pentru apărare, în timp ce acum alocă în jur de 2 la sută.

Jean-Louis Thiériot este autorul unei cărţi intitulată „De Gaulle, ultimul reformator“, apărută în 2018. Titlul spune deja foarte multe lucruri, și este un avertisment legat de carenţele militare ale Franţei dar și ale Europei.

Un alt editorialist, Nicolas Bavarez, tot în Le Figaro, scrie următoarele: „Rusia a lansat un război global împotriva democraţiei și a Europei mobilizînd toate elementele războiului hibrid: recursul la forţa armată, atacurile cibernetice pe scară largă, șantajul energetic și cel migratoriu, dezinformarea și sprijinul acordat forţelor populiste. Rusia lui Putin dorește să întreţină haosul și frica în Europa și să o separe de o Americă foarte slăbită din cauza războiului civil rece care o subminează“.   Nicolas Bavarez mai denunţă, în articolul său, „incredibila lejeritate a democraţiilor“ și „orbirea lor voluntară“ în faţa ameninţării ruse, a provocărilor lui Putin, a revendicărilor sale teritoriale…

Personal mi se pare totuși că în acest moment s-a produs o trezire în Occident. Aș spune chiar că Putin sucita mai multă frică la ora cînd își masa trupele la frontiera cu Ucraina, decît acum cînd a atacat Ucraina. Sunt tentat chiar să cred că frica a trecut, din tabăra democraţiei, în cea a autocratului Vladimir Putin. Democraţiile și toţi oamenii dorind încă să trăiască liber au înţeles că trebuie să accepte sacrificii și să recurgă la o totală mobilizare împotriva modelului totalitar reprezentat de Putin. Pentru această iluminare europenii trebuie să le mulţumească însă ucrainenilor. Citez prima frază dintr-un editorial semnat de Alexandra Schwartzbrod în Libération: „Ucrainenii au realizat imposibilul, nu numai că au rezistat dar au și lovit în invadatorul rus“.

Mai mult ca sigur, spun mulţi comentatori, Putin nu se aștepta la această rezistenţă. Dar nici occidentalii nu-i prea credeau capabili pe ucraineni să reziste, de exemplu la Kiev, mai mult de 48 de ore în faţa tancurilor ruse. Da, într-o bună zi Uniunea Europeană va trebui să primească în sînul ei Ucraina și să-i mulţumească sincer pentru exemplul dat. Europenii ar trebui să le spună cam așa ucrainenilor: aţi făcut imposibilul, nu numai că aţi rezistat împotriva lui Putin mai mult decît se aștepta dictatorul de la Moscova, dar ne-aţi deschis nouă ochii, ne-aţi ajutat să ieșim din dulcea noastră hibernare, din preocupările noastre strict mercantile și consumeriste, din hipnoza comodităţii și din gustul nostru pronunţat pentru auto-deriziune și bocet declinist…

Cam așa cred că vesticii în special ar trebui să le mulţumească într-o zi ucrainenilor. Urgenţa, însă, este aceea de a fi ajutaţi, pentru că în contextul noului război dus de Europa împotriva dictaturii și a barbariei, ei, ucrainenii, se află în prima linie.