Alegeri prezidenţiale Franţa: Candidaţii au averi între 10 milioane şi 100.000 de euro

Unele averi nu sunt deloc de ignorat. Cel mai bogat dintre cei 12 candidaţi este reprezentanta partidului Republicanii, Valérie Pécresse – cu un patrimoniu evaluat la aproape 10 milioane de euro.

Iar polemistul xenofob şi rasist Eric Zemmour are un patrimoniu de 4 milioane de euro.

Marine Le Pen, lidera partidului Reuniunea naţională, aflată la cea de-a 3-a campanie prezidenţială, a declarat bunuri imobiliare în valoare de 1,2 milioane de euro. Dar, de la o bancă din Ungaria a reuşit să ia 3 împrumuturi, din care unul este pentru campania prezidenţială – acesta se ridică la 10,6 milioane de euro.

Candidatul Debout la France  - Nicolas Dupont-Aignan are 2 milioane de euro.

În tabăra stângii radicale, Jean-Luc Mélenchon, candidatul mişcării Franţa nesupusă/ La France Insoumise are o avere evaluată la 1,4 milioane de euro.

Preşedintele Emmanuel Macron – şi el candidat pentru un nou mandat la Palatul Elysée, susţine şi acum, la fel cum a făcut-o în 2017,  că nu are decât 550.000 de euro. Patrimoniul său este alcătuit din conturi bancare plus o asigurare de viaţă în valoare de 100.000 de euro. Practic, la finalul mandatului, “nu se observă anomalii” – comparativ cu momentul în care a preluat funcţia de preşedinte.

Iar pentru curioşi, preşedintele a încasat, în mandatul său, mai exact în 4 ani şi 7 luni de mandat, un venit total în valoare de 900.000 de euro, impozabili.

Diferenţa nu este prea mare între preşedinte şi primăriţa Parisului, socialista Anne Hidalgo şi ea candidată pentru un mandat prezidenţial. Ea are o avere de 575.000 de euro.

Isabelle Veyrat-Masson este specialistă în comunicare şi observă că actualul preşedinte nu s-a îmbogăţit în timpul mandatului său: "Gata, ştim că Emmanuel Macron nu s-a îmbogăţit ca şi preşedinte al Franţei. Ba chiar unii glumesc pe seama acestui fapt, în mediul online. Acum, cât contează acest patrimoniu în ochii alegătorilor, în momentul în care pun ştampila pe un candidat, este greu de cuantificat. Ce este interesant este că spre exemplu, cred că sutem mai degrabă şocaţi de faptul că un candidat ce reprezintă stânga, are bani.  În schimb, nu ne miră dacă se întâmplă ca un candidat de dreapta ori de extremă dreptă să fie bogat. Ce interesează, de fapt, prin această declaraţie de avere, este dacă o personalitate politică se îmbogăţeşte, graţie politicii, anormal. Apoi, dacă, aceste persoane au interese în consilii administrative ce intră practic în contradicţie cu interesul naţional.  Au fost cazuri. Un exemplu este fostul premier, François Fillon.  Ar fi fost foarte grav să fi aflat că Emmanuel Macron şi-a dublat averea în 5 ani. Ce vreau să spun este că transparenţa poate clarifica lucrurile în spaţiul public".

Continuăm să vorbim despre bani, căci frământă opinia publică franceză modul în care şeful statului îşi finanţează campania sa electorală.

O parte din contracandidaţi îl acuză pe preşedinte că îşi face campanie pe banii statului.

Apropiaţii lui Emmanuel Macron dau însă asigurări că toate cheltuielile vor fi achitate separat.

Trebuie recunoscut că un preşedinte ce doreşte să îşi înnoiască mandatul, nu este la fel ca ceilalţi candidaţi.

Spre exemplu, peste tot unde se deplasează, Emmanuel Macron este obligat să utilizeze mijloacele de transport ale Palatului Elysée.

Dacă se deplasează în calitate de candidat, echipa sa de campanie va trebui să achite factura.

Acum, spre exemplu, o oră cu avionul prezidenţial costă 5.000 de euro. Suma este achitată de stat iar ulterior refacturată cu numele partidului prezidenţial La République en Marche.

O altă chestiune este echipa sa de campanie. Iar la acest capitol, mai mulţi consilieri cu care a lucrat la Elysée au părăsit echipa de acolo pentru a fi reîncadraţi la sediul central de campanie.

EXistă totuşi o persoană care va fi împărţită, să ne exprimăm aşa: fotograful oficial al şefului statului va fi plătit 50% de Palatul Elysée iar 50% de echipa de campanie. Este dovada că nu poate fi chiar totul separat.