Mircea Sofonea, epidemiolog: Odată cu ridicarea măsurilor sanitare, fiecare trebuie să-și asume responsabilitățile și să determine riscurile

Mircea SOFONEA: Guvernul francez vrea să meargă mai departe, să spună că acum suntem într-o altă fază epidemiologică, pe care unii o pot numi endemie și că așa o să trăim în viitor, cu măsuri mai limitate sau chiar fără măsuri. Asta înseamnă să nu ne mai uităm la prevenție. Din punctul meu de vedere asta este o strategie care nu ia în cont faptul că Sars-Cov-2 care circulă poate fi limitat chiar dacă nu ajungem să-l eliminăm din teritoriu. Chiar dacă este vorba despre tulpina Omicron, ea are efecte asupra sănătății, care pot fi prevenite dacă ești vaccinat sau dacă nu eşti infectat. Asta înseamnă să avem o atenție mare la locurile în care transmisia este cea mai importantă, anume în interior și fără măști. De asta trebuie să ne ferim. Să nu stăm prea mult timp în locuri puțin aerisite, fără măști. Asta înseamnă că măsurile ridicate de guvern vor deveni un fel de responsabilitate individuală. Fiecare trebuie să își asume responsabilitățile și să determine riscul pentru el însuși, dar și pentru familia și prietenii lui.

Vasile DAMIAN: Ce riscuri există pentru viitor?

M.S: Orice infecție poate fi o infecție gravă, deși sunt din ce în ce mai rare cazurile pentru că lumea este vaccinată şi pentru că tulpina Omicron este mai puțin virulentă. Ăsta e un lucru. Dar, totuși, mai sunt pacienți spitalizați, mai sunt decese. Ăsta e un punct. Dar nu trebuie să ne uităm doar la mortalitate. După doi ani trebuie să avem un punct de vedere mai larg și să vorbim despre morbiditate și calitatea vieții. Problema este că cel puțin 5%, dar unele studii merg până la 40% dintre cei infectați au simptome care rămân mai bine de două luni, e vorba de așa zisul covid lung. Bineînțeles că multe simptome se rezolvă, dar unele mai rămân. Oboseala este reprezentată majoritar, peste 50% în covid lung. Dar toate sistemele organice sunt impactate. Sunt și dificultăți cognitive, cardiovasculare, tot ce este percepție, mirosul, auzul. Asta înseamnă că, totuși, nu este o infecție la fel de simplă și fără riscuri ca în cazul celorlalte coronavirusuri documentate. Ăsta este covidul lung. În al doilea rând, chiar dacă covidul acut și lung s-a rezolvat, s-a documentat în mai multe studii un risc ridicat de boli cardiovasculare și neuropsihiatrice până la un an după infecție. E ca și cum această infecție dă un echivalent în termen de supra-risc cardiovascular, de obezitate sau diabet. Trebuie să ne gândim și pe termen lung ce presiune e pe sistemul de sănătate pentru a defini o strategie pe termen lung, care să aibă un sistem de prevenție care să țină cont și de aceste probleme.

V.D: Se știe că guvernul a impus pașaportul vaccinal acum 6 – 7 săptămâni în ideea de a incita lumea să se vaccineze și mai mult. Nu a funcționat. Am ajuns oare la un plafon? Cum se explică?

M.S: Da, mai ales că în același timp Omicron a circulat foarte mult. S-a dat regula că o infecție este echivalentă cu o doză. Imunologic nu e așa clar. S-au văzut persoane care au avut o creștere a anticorpilor după infecție o dată ce au fost vaccinate cu două doze. Dar la alte persoane nu a schimbat mare lucru. Nu a fost o creștere a acoperirii vaccinale după această măsură comparabilă cu ce s-a văzut în iulie 2021 după primul pașaport sanitar anunțat de Emmanuel Macron pe 12 iulie. Aceste lucru s-a întâmplat pentru că valul Omicron a venit cu regula că o infecție este egală cu o doză și pentru că, în același timp, guvernul a lăsat să circule foarte mult acest Omicron. Lumea s-a gândit că dacă guvernul nu mai impune o carantină generalizată, atunci nici această tulpină nu e așa gravă. Atunci, de ce să se mai vaccineze cu încă o doză? Guvernul însuși a capitalizat, spunând că această variantă este mai blândă, este șansa noastră de a termina cu pandemia, de a ajunge la imunitate colectivă. Pe undeva, a treia doză a fost ceva relativ. Bineînțeles, cei care erau mai vulnerabili trebuiau să o aibă. Pentru ei era o constrângere mai mare. Dar pentru restul era facultativ. Această constatare este amplificată la copii. În Franța, vaccinarea pediatrică a fost puțin promovată față de cum a fost în celelalte țări.

V.D: Apare o dezbatere, dar poate că este sterilă. Suntem al sfârșitul valului cinci sau la începutul valului șase? E importantă această discuție?

M.S: Modul în care delimităm aceste valuri este un pic arbitrar. Nu ar trebui să ne intereseze prea mult nici epidemiologii nu sunt interesați de această întrebare. E mai mult un fel de a mediatiza ceea ce se întâmplă. De exemplu, când ne uităm la ce se întâmplă din punctul de vedere genetic al virusului, la sfârșitul valului Omicron BA1 s-a răspândit și Omicron BA2, care este acum majoritar. Fiind cu cel puțin 40% mai contagios decât BA1 el este responsabil de această repornire. Din acest punct de vedere putem să spunem că ce pornește acum, chiar dacă nu știm care va fi amploarea acestui val, este valul BA2. E un val independent de BA1, deși el a început să se răspândească în Franța de mai multe săptămâni, dar nu se vedea pentru că BA1 era majoritar.

V.D: După doi ani de Covid, ce învățăminte trageți de pe urma colaborării, discuției, dialogului între oamenii de știință, specialiștii și autoritățile politice sanitare din Franța?

M.S: Nu cred că putem încă spune că a fost o colaborare. Aproape întotdeauna a fost unilateral. Politicienii, autoritățile, cei care sunt la putere au solicitat expertiza științifică de mai multe ori. Echipa mea a fost solicitată, interpelată de parlamentari de mai multe ori începând cu aprilie 2020. Ei au întrebări, noi avem elemente de răspunsuri, dar cu multe ipoteze și incertitudine. Dar niciodată nu am avut un răspuns din partea lor după aceste interacțiuni, să ne spună că au ținut cont de acest lucru, că se gândesc la această strategie, să ne întrebe care este punctul nostru de vedere, adică o colaborare adevărată, cu efecte vizibile. Mă întreb dacă interesul lor era de a folosi ce facem pe undeva. Mă întreb dacă nu e dificil pentru ei să accepte că în știință nu se negociază. Este un mod de a lucra, de a gândi care nu este la fel ca în politică. Și mai ales, a arătat o formă cunoscută, dar accentuată de incultură științifică în lumea politică din Franța. Puțini oameni politici francezi au un parcurs științific.