Procesul atentatelor din 13 noiembrie 2015: Salah Abdeslam, mai întâi tăcut, apoi provocator, repetă că a renunţat să se arunce în aer

Această a 102-a zi de proces a început cu stângul. Mai exact, Salah Abdeslam. principalul acuzat şi singurul supravieţuitor al atacurilor din 13 noiembrie 2015 a refuzat, într-o primă etapă, să răspundă întrebărilor – foarte numeroase – care i se puneau.

In faţa unor săli arhipline de părţi civile şi jurnalişti – cea principală şi cele adiacente în care se retransmit dezbaterile - Salah Abdeslam a anunţat că se va folosi de «dreptul său la tăcere», un drept recunoscut de codul de procedură penală. O frustrare maximă pentru toţi cei prezenţi şi o nedreptate pentru familiile victimelor care aşteaptă de mai bine de şase ani să afle ce s-a întâmplat în acea seară de 13 noiembrie 2015. Mulţi considerau interogatoriul de miercuri drept audierea cea mai importantă a acestui proces-fluviu.

Părţile civile, avocaţii, avocatul general şi preşedintele Curţii speciale vroiau să înţeleagă de ce Abdeslam şi-a abandonat centura cu explozibili în periferia Parisului? Nu funcţiona sau nu a avut curajul s-o declanşeze într-unul din locurile în care şi-a lăsat colegii să comită atacurile sinucigaşe? Ce alte proiecte ucigătoare mai aveau teroriştii în seara respectivă?

«Insist să vă explic că nu voi răspunde la întrebări» spune Salah Abdeslam unui preşedinte de curte tot mai insistent şi frustrat. «Am făcut eforturi, să ştiţi. După ce am tăcut 6 ani în închisoare, am venit aici şi am spus lucruri, m-am adresat victimelor. Acum însă nu mă mai pot exprima, nu vreau să mă mai justific când ştiu că după aia o să mă trataţi iarăşi de provocator». «Este o poziţie periculoasă. In faţa unor non-răspunsuri, riscaţi să vi se atribuie fapte defavorabile» îi explică preşedintele Jean-Louis Périès.

Nimic nu-l face pe Salah Abdeslam să-şi schimbe poziţia. Timp de trei ore, preşedintele urmat de avocatul general şi de diverşii avocaţi înşiruie întrebările în timp ce acuzatul, cu masca neagră pe faţă, tace aşezat în boxă. In faţa acestui mutism, unii dintre avocaţi îl acuză de provocare, alţii de laşitate, perversitate şi lipsă de curaj. In fine, la insistenţele uneia dintre avocate, Salah Abdeslam acceptă să vorbească. Puţin şi provocator, ca să denunţe inechitatea procesului şi lipsa statului francez de pe banca acuzaţiilor, un stat care a bombardat masiv Siria făcând zeci de morţi, spune acuzatul. Avocata continuă cu întrebările legate de centura neexplodată. Complicitlor săi din Belgia, teroristul le-a spus că era defectă. «A fost o minciună?» insistă avocata. «Da. Mi-a fost ruşine. Ruşine că nu am reuşit să merg până la capăt, ruşine de privirile lor, eu care nu aveam decât 25 de ani la vremea aceea. Am renunţat însă să mă arunc în aer nu din laşitate sau frică ci pentru că nu o mai doream». Vor fi practic ultimele vorbe ale acuzatului înainte de se cunfunda din nou în tăcere.

La sfârşitul zilei de audieri – după cele trei ore cu Abdeslam, a mai venit un expert în explozibili la bară care a spus că nu e capabil să afirme dacă centura găsită într-un coş de gunoi din periferia Parisului era sau nu defectă sau dacă Abdeslam a încercat s-o declanşeze sau nu – preşedintele pune capăt dezbaterilor, mai scurte decât de obicei din cauza tăcerii principalului acuzat. Comentatori din presa franceză subliniază faptul că Jean-Louis Périès şi-a cam pierdut cumpătul în această zi specială. «Înaltul magistrat a ezitat între vexarea amorului său propriu pentru că nu a reuşit să-l facă să vorbească pe Salah Abdeslam şi datoria sa de a face poliţie în timpul  dezbaterilor» scrie cronicarul judiciar de la Le Parisien.