Play
Ascultă RFI Romania
Play
Ascultă RFI France
Ascultaţi


Radu Jude: „Franța rămâne țara cinefiliei. Există un interes pentru cinema ca artă mult mai mare decât în alte părți” (Interviu)

radu-jude_3.png

Regizorul român Radu Jude se aflà pentru câteva zile la Paris.
Regizorul român Radu Jude se aflà pentru câteva zile la Paris.
Sursa imaginii: 
icr.ro

Radu Jude, laureat al Ursului de Aur la Berlinala 2021, se află pentru câteva zile la Paris. Invitat de o cunoscută teoreticiană a cinemaului, regizorul român participă la o serie de întâlniri şi dezbateri în jurul filmelor sale care vor fi proiectate cu această ocazie la cinemateca Centrului Pompidou. Co-organizatorul evenimentului intitulat «Radu Jude, arta exagerării: periplul parizian al regizorului român», este ICR Paris.

Radu JUDE: Este o invitație din partea unei importante teoreticiene și profesoare de cinema Christa Blümlinger. Printre lucrurile pe care le voi face cât sunt aici la Paris, pe 7 aprilie seara e inclusă o proiecție de filme pe care le-am realizat împreună cu Adrian Cioflâncă despre pogromul de la Iași, care se numește „Ieșirea trenurilor din gară”. Ziua următoare, pe 8 aprilie, va fi o discuție împreună cu Christa legată de cinema, memorie, istorie, lucruri care se regăsesc într-un fel sau altul în filmele mele sau teme destul de apropiate de găsit în filmele pe care le-am făcut.

Vasile DAMIAN: Luni a avut loc o proiecție, urmată de o discuție, despre filmul „Îmi este indiferent dacă în istorie vom intra ca barbari”.

R.J: A fost o discuție care, într-un fel, capătă alte valențe ținând cont de faptul că filmul este legat de momentul în care România, alături de Germania nazistă, a pornit războiul împotriva Uniunii Sovietice și au existat o serie de masacre făcute de armata română. Inclusiv masacrul de la Odesa, unde au pierit mai multe mii de evrei. Filmul e oblic despre evenimentul ăsta, care, evident, acum capătă o cu totul altă rimă nefericită ținând cont de invazia Rusiei în Ucraina, de masacrele făcute în Bucea și în alte orașe. E absolut oribil ce se întâmplă. Și e foarte greu să mai ai sentimentul că filmele ajută la ceva.

V.D: Apropo de dialogul pe care l-ați avut, aveți impresia că publicul francez, în speță cel parizian, e mai implicat, e mai interesat comparativ cu ceea ce îmi imaginez că ați întâlnit în discuțiile din România?

R.J: Aceste filme care vorbesc despre o perioadă puțin cunoscută, sau ocultată într-un fel sau altul, este evident că provoacă discuții mult mai aprinse în România și reacții mult mai violente decât aici, unde sunt discutate mult mai rece. E normal. Probabil că aici un film despre Sétif (nota redacţiei: insurecţie algeriană din iunie 1945 reprimată în sânge de coloniştii francezi şi soldată cu mii – poate chiar zeci de mii - de victime) ar fi cu siguranță un subiect mai sensibil decât un film despre o țară din estul Europei despre care nici nu prea se știe așa multe. Dar discuțiile au fost foarte interesante. Sper că vor fi la fel și cele de la Centrul Pompidou, la cinemateca de documentare a Centrului Pompidou, unde va avea loc proiecția filmului.

V.D: E importantă și dacă da, de ce această prezență a Dvs. în Franța?

R.J: Filmele funcționează pe o piață internațională. Orice prezență în afara României, în afara țării, e foarte importantă, cu atât mai mult cu cât aici la Paris e un loc cu o anumită importanță, există un public deja rodat și interesat de un tip de cinema mai radical, cum e cel al filmelor pe care le voi prezenta aici. În plus, fie că ne place sau nu, Franța rămâne țara cinefiliei. Există un interes pentru cinema ca artă mult mai mare decât în alte părți, chiar din Europa occidentală. Sunt enorm de multe reviste de cinema, publicații, cărți. Încă există o efervescență plăcută.

V.D: Cum ați lucrat în ultimii doi ani, de când a început pandemia? Ați putut lucra? În ce condiții?

R.J: Am lucrat. Ultimul film, care a și ieșit în Franța în decembrie, cu titlul englezesc „Bad Luck Banging or Loony Porn”, „Babardeală cu bucluc sau porno balamuc”, titlul original, a fost făcut în timpul pandemiei, chiar în 2020, la începutul valului doi. A fost ceva mai dificil, dar am respectat toate măsurile sanitare. Nu a fost atât de important pentru mine, cât din dorința de a proteja actorii, de a proteja echipa. Chiar dacă a fost ceva mai dificil, până la urmă și prin meritul producătoarei Ada Solomon, lucrurile au mers foarte bine și nu a fost nimeni infectat în perioada respectivă. Sigur că a fost mai dificil și mai costisitor. Am avut o grămadă de cheltuieli. O parte importantă din buget s-a dus în testele covid, în testele PCR. Dar s-a putut lucra. Ce va urma va fi mai greu pentru că o criză economică serioasă de abia acum începe. Mai ales din cauza războiului lucrurile vor fi cu siguranță din ce în ce mai dificile.

 
Radu Jude: „Franța rămâne țara cinefiliei. Există un interes pentru cinema ca artă mult mai mare decât în alte părți” (Interviu)