«Rolul lui Wagner este contrar intereselor poporului rus»-fost mercenar al grupului paramilitar rus

Marat Gabidullin este primul - şi pentru moment singurul - fost mercenar din grupul Wagner care acceptă să vorbească liber, fără să se ascundă. «Mi-e puţin teamă dar dacă m-aş ascunde, mărturia mea nu ar mai avea nicio valoare. Oamenii nu m-ar crede. Aşa, pe faţă, apar ca orice om, cu toate defectele şi punctele sale slabe. Pe scurt, o persoană concretă» spune fostul soldat într-un interviu acordat radioului France Inter.

De câteva zile, Marat este atotprezent în presa franceză pentru a-şi promova cartea-mărturie, tradusă din rusă după ce a apărut la începutul anului şi în Rusia.

În vârstă de 48 de ani, Marat Gabidullin spune că a petrecut 4 ani în rândurile organizaţiei paramilitare. A ajuns acolo după ce a făcut armata pe vremea URSS timp de un deceniu. O armată pe care a părăsit-o la mijlocul anilor 90. In urma unei altercaţii, ucide un om şi face trei ani închisoare. Dornic să revină în armată, i se refuză cererea din cauza cazierului judiciar. Se întoarce atunci spre noua structură Wagner unde înrolările sunt mai uşor de făcut. Este acceptat în 2015, anul în care pleacă şi în prima sa misiune. O misiune care îl duce în Donbas, mai exact la Lugansk, ca să-i sprijine pe separatiştii pro-ruşi. E trimis apoi de mai multe ori în Siria. In 2019n, după patru ani petrecuţi în rândurile «companiei» cum îi spune, Marat Gabidullin se retrage, dezgustat, şi decide să-şi facă publică povestea. Romanul său autobiografic este foarte realist: locurile, datele, intervenţiile sunt toate adevărate; doar numele colegilor de trupă şi ale superiorilor săi au fost schimbate.

«Ceea ce povestesc este o informaţie pe care oamenii, mai exact ruşii, trebuie s-o cunoască. Tot ce se întâmplă în jurul grupului Wagner este contrar intereselor ruseşti. Rusia nu reuşeşte să asigure o viaţă decentă populaţiei dar cheltuie miliarde pentru rachete» mai spunea Marat în interviul de la France Inter.

In paginile lui Libération, mărturia fostului mercenar este mult mai amplă. Trebuie spus că jurnalista care l-a intervievat, Veronika Dorman, este cea care a tradus cartea lui Marat din rusă în franceză. «In Rusia, spunem că nu există mercenari, că ăsta e doar un fenomen al decandenţei occidentale. Ori noi, ruşii, facem exact acelaşi lucru, ba chiar şi mai rău» spune ex-soldatul. Marat Gabidullin revine apoi asupra istoriei acestor societăţi militare private. Aflăm astfel că primii mercenari din spaţiul post-sovietic au fost mobilizaţi în anii 90 în Nagorno-Karabakh. Prima societate, Corps Slave, creată în 2013, va interveni în Siria. Dmitri Utkin, creatorul ulterior al grupului Wagner, «un om fără niciun principiu moral şi fără respect pentru viaţa umană», a comandat una din cele două companii ale lui Corps Slave. Grupul Wagner a fost apoi creat şi trimis în 2014 ca să-i ajute pe separatiştii ruşi din Donbas. «Raiduri, ambuscade, ofensive fulger – am participat la o serie de operaţiuni alături de armata rusă cu toate că existenţa noastră nu este recunoscută legal. La un moment data am înţeles că suntem folosiţi drept carne de tun, în funcţie de nevoile Moscovei» spune Marat Gabidullin. El evocă cu această ocazie şi salariul pe care îl primesc mercenarii, până la 3.000 de euro pe lună când sunt plecaţi în misiune, pe teren.

Marat mai afirmă că nu a comis niciodată nereguli şi nu a asistat la nicio crimă de război dar nu se miră că se adună dovezi în acest sens contra foştilor săi colegi. «Nu ni s-a predat niciodată vreun cod de bună purtare. Singurul nostru obiectiv este militar. Oamenii din Wagner ştiu că nu au existenţă oficială deci că nu vor avea de răspuns niciodată pentru actele pe care le comit».

In finalul interviului din Libération, Marat Gabidullin spune că «invazia rusă din Ucraina este o greşeală criminală. Oamenii din Wagner sunt prezenţi acolo pe toate fronturile, pe post de unităţi de asalt». In schimb la întrebarea despre Evgheni Prigozhin, presupusul principal sponsor al grupului Wagner, ex-mercenarul preferă să nu vorbească prea mult. «Dacă nu ar fi fost el, ar fi fost altcineva. Nu e deci nevoie să vorbim despre indivizi ci despre fenomen».